5 decembrie 2020, 19:48

Omul care vede zilnic moartea. Radu Țincu, medic de terapie intensivă: ”Orice medic are o mică parte de teologie în el”

Este unul dintre cei care văd zilnic moartea. Dar se numără printre cei privilegiați, căci are și mijloacele cu care poate lupta cu moartea. Radu Țincu este medic de terapie intensivă, în cadrul secției de Terapie Intensivă – Toxicologie a Spitalului Clinic de Urgență București (unica secție de acest gen din țară), având o vastă experiență clinică, dar și o bogată activitate de cercetare științifică. Aceasta este recunoscută prin participarea cu lucrări de cercetare în domeniul toxicologiei la congrese naționale și internaționale.

A vrut să studieze Teologia, apoi se visa aviator

Radu Țincu este invitatul Ioanei Ciurlea, la emisiunea ”Oamenii dimineții”, de la Digi 24, pentru a vorbi despre vocație, despre lupta pentru salvarea de vieți, dar și despre cât de importantă este credința în Dumnezeu, căci ”fără El nu există nicio vindecare”.

Nu și-a dorit chiar de la început să fie medic. Inițial a vrut să studieze Teologia.

Adrenalina

A abandonat ideea în anii de liceu, când își dorea să meargă spre Aviație, să fie aviator, căci i se părea că este o meserie care are parte de adrenalină. A ajuns la medicină, și încă la terapie intensivă, unde numai de adrenalină nu poate spune că duce lipsă.

Cum e să fii medic la ATI? Înseamnă să te lupți cu moartea în fiecare zi, să vezi suferință în fiecare zi, explică Radu Țincu.

”Ar putea părea că, luptând cu moartea în fiecare zi, suntem deprimați. Dar nu suntem deprimați, pentru că în terapie intensivă salvăm oameni, și nimic nu poate fi comparat cu acea senzație și acel sentiment în care un om aflat între viață și moarte să poată fi salvat și reîntors la viață”, explică el jurnalistei Ioana Ciurlea.

Teologia din medic

Din punctul său de vedere, orice medic are o mică parte de teologie în el.

”Cred că medicina este cea mai vocațională dintre profesii. Pentru că nu este suficient să fii un medic bun, un medic citit, trebuie să fii un medic care simte pacientul și care simte problemele lui. Cred că orice medic are o mică parte de teologie în el, pentru că noi vindecăm oamenii trupește, le vindecăm problemele fizice, însă multe dintre problemele lor sunt determinate de problemele sufletești. Omul este trup și suflet, el nu se va separa niciodată la intrarea în cabinet, nu va rămâne afară sufletul și va intra carcasa.

Noi suntem oameni, la fel ca și pacienții noștri, și îi ajutăm pe oameni până la o anumită limită. Dincolo de această limită rămâne Divinitatea”, crede cu tărie Radu Țincu.

În medicină nu este ca în alte profesii

Nu crede că în medicină te poți comporta ca în orice altă meserie, ca în cea în care, de exemplu, repari mașini sau utilaje sau întocmești diferite acte. N-ai cum să te detașezi, este imposibil. Dincolo de relația pe care o ai cu pacientul, este o relație umană.

”Și eu sunt om, și el este om. Suferința lui nu este, desigur, suferința mea, dar eu sunt capabil să o văd. După care mai este relația cu familia. Un moment foarte dificil este să le comunici celor din familie starea pacientului respectiv. Și dacă ai fi din piatră, în momentul în care le spui unor părinți că e posibil să își piardă copilul, nu poți să o faci decât în mod uman, nu poți să o faci robotic. Pentru că făcând-o robotic în primul rând te dezumanizezi pe tine și în al doilea rând îi distrugi pe ei”, mărturisește medicul Țincu.

În opinia sa, medicul nu trebuie să se dedubleze, nu trebuie să fie o entitate separată de restul oamenilor, o entitate superioară.

”Trebuie să fim oameni și să înțelegem că și pe noi ne-a durut când am fost bolnavi, și pe noi ne-a durut când am pierdut pe cineva”, adaugă el.

Și medicii plâng

”Și medicii plâng. fără discuție. Și dacă nu plâng fizic, efectiv, în fața celorlalți, undeva în interiorul lor plâng. Plângem din cauza neputinței. Noi intrăm în sală descărcând foarte multă adrenalină. Plecăm extrem de optimiști, plecăm crezând că lupta poate fi câștigată, facem eforturi uriașe să câștigăm lupta și, la un moment dat, o pierdem. Între gândirea noastră științifică și această neputință apare un conflict. Noi nu putem accepta că n-am reușit, deși am deține tot ceea ce am avea nevoie: am deține și cunoștințe, și tehnologia necesară, însă cu toate acestea pierdem bolnavul.

Când pierzi pe cineva te duci acasă și retrăiești  o dată, și încă o dată, și încă o dată filmul evenimentului, pentru că primul lucru este să te asiguri că tu ai făcut totul. Îți pui foarte multe întrebări, dacă nu cumva mai era ceva de făcut, și,  ulterior, când îți reanalizezi toate lucrurile pe care le-ai făcut în momentul respectiv și îți dai seama că au fost în regulă, accepți că ai pierdut pacientul respectiv. Rămâne undeva în interiorul tău această neputință, dar a doua zi, când reluăm lupta, uităm. Nu pentru că l-am uitat pe pacientul de ieri, ci pentru că pacientul de azi trebuie să fie și el salvat”, explică Radu Țincu la ”Oamenii dimineții”, de la Digi24.

Medicina, completată de religie

Radu Țincu opinează că medicina este completată de religie. ”Vă spun acest lucru din experiența spitalului, de 12 ani văd zilnic lucrul acesta. Oricât de refractar ar fi sau nu ar avea un punct comun cu religia, în momentul în care este în terapie intensivă și înțelege că e posibil să moară, aproape orice pacient solicită prezența preotului. Sunt pacienți cu traume craniene severe, care au rămas o perioadă lungă de timp într-o stare de comă și ulterior într-o stare vegetativă, opt luni, nouă luni, un an. Când simți fiorul rece al morții pe patul de terapie intensivă și cineva din jurul tău te mângâie – sunt asistenți care pur și simplu mângâie pacienții, pentru că ei au nevoie dincolo de tratament de umanitatea noastră – este extrem de important ca bolnavii atunci când deschid ochii să vadă o față care le zâmbește și care îi încurajează. Această față care le-a zâmbit va rămâne permanent în mintea și sufletul lor. Este persoana pe care au văzut-o atunci când s-au născut a doua oară”, explică el.

Ce se întâmplă cu un om care este în comă?

Curiozitatea te face, atunci când ai în fața ta un medic de terapie intensivă cu o activitate atât de bogată, să îl întrebi lucruri despre care ai fi vrut să știi de-o viață. De exemplu, ce se întâmplă atunci când un om este în comă. Să explice specialistul despre procesele care se produc și trăirile, atâtea câte sunt. Radu Țincu este sincer.

”Nu știm ce se întâmplă în comă. Cu toți cei care au fost în comă discutăm și îi întrebăm cum a fost. Foarte mulți nu-și amintesc nimic, alții relatează anumite vise pe care le-au avut în perioada respectivă. Este foarte greu să apreciem dacă acel vis chiar a existat sau este doar rezultatul unor halucinații pe care le-au indus fie boala, fie medicația pe care noi am administrat-o”.

Cele mai grele momente în medicină

Cele mai grele momente sunt, în opinia sa, cele în care medicii se confruntă cu accidente colective, cum a fost tragedia de la clubul Colectiv, în care pur și simplu spitalul a fost luat cu asalt de pacienți cu intoxicații cu tot felul de substanțe. Sau accidentele rutiere colective, în care victimele au fost transportate la spital și pur și simplu se opera în 5-6 săli simultan cu o agitație extrem de mare. ”O agitație pe care nu o simți atunci. Nici măcar nu îți dai seama cât a trecut de când ai plecat din sala de operație, nici măcar nu îți dai seama de când nu ai mai mâncat. Abia când s-au liniștit lucrurile și te uiți la ceas îți dai seama că au trecut 8 ore, 10 ore de când tu ai fost în sală”, explică medicul de terapie intensivă.

”În terapie intensivă reacția este ca în pilotaj. Doctorii nu cred că trebuie să fie niciodată supărați, nu trebuie să fie nervoși, pentru că sentimentele acestea le pot afecta capacitatea de reacție”, adaugă acesta.

Despre șansa la viață

Întrebat dacă a văzut pacienți care nu ar fi avut nicio șansă, și totuși s-a întâmplat să supraviețuiască, Radu Țincu a răspuns fără ezitare: da. ”Nu există medic în lumea asta care să nu fi avut măcar 1-2 exemple în care știința și cunoașterea noastră nu mai aveau niciun fel de perspectivă și pacientul a fost salvat. Și avem și inversul acestui exemplu, în care lucrurile părea că merg bine, și dintr-o dată ceva s-a întâmplat și pacientul a fost pierdut. Avem un exemplu cu un pacient tânăr, care a stat câteva săptămâni în terapie intensivă și în ziua în care trebuia externat a făcut o embolie pulmonară masivă și a murit în câteva secunde, cu noi acolo. Avea 19 sau 20 de ani. Am muncit și am încercat să îl salvăm cred că trei sau patru săptămâni.

Dincolo de orice facem există un destin pe care fiecare îl avem și există o forță care guvernează toate aceste lucruri”, a mai explicat medicul Radu Țincu.

Despre care este cea mai mare temere a sa aflați urmărind interviul acordat Ioanei Ciurlea, la Digi 24, în emisiunea ”Oamenii dimineții”, pe care vă invităm să o savurați în tihnă.

Mai multe despre medicul Radu Țincu, AICI


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.