Acum este timpul împăcărilor. Neamurile și vecinii își fac vizite și își cer iertare unul de la celălalt. Inutil postești dacă păstrezi dușmănii, notează Irina Nicolau în ”Ghidul sărbătorilor românești”, publicat la Editura Humanitas, în 1998.

De Lăsata Secului tinerii joacă. Petrecerile lor se numesc în unele locuri Refenele. Jocul este bun pentru cânepă. Se bea și se mănâncă pe săturate. Se zice că într-o astfel de zi se va alege praful de lume.

Între felurite mâncăruri, omul trebuie să mănânce un ou fiert, spunând: „Ou, oușor/ Să-mi pară postul mai ușor.”

În zilele dintre Lăsatul de Sec de carne și Lăsatul de Sec de brânză, în nordul Dunării nu se întâmplă mare lucru. Românii din Balcani însă fac carnaval.

În România, doar în unele locuri se fac, de Lăsata Secului, Cucii. La acest obicei partcipă o ceată de feciori mascați și purtând multe clopote ca să poată face cât mai multă gălăgie. Aleargă după oameni să-i bată și să-i mânjească. Cel care se face Cuc trebuie să rămână în ceată mai mulți ani, altfel după ce moare devine Drac, notează Muzeul Țăranului Român în pagina sa de Facebook.