Acum 135 de ani, la vârsta de 64 de ani, poetul Vasile Alecsandri era numit trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Paris, misiunea sa diplomatică desfășurându-se în perioada 31 ianuarie 1885-22 august 1890, practic în ultimii cinci ani de viaţă. Despre câte ceva din misiunea sa la Paris am relatat la editiadedimineata.ro AICI.

Alecsandri dobândise o experiență diplomatică de excepție, fiind în mai multe rânduri ministru de Externe între anii 1859-1860, în guvernele Moldovei şi Ţării Româneşti. Cea mai consistentă etapă a activității sale ca diplomat s-a desfășurat în primul an al domniei lui Cuza, fiind legată de demersurile de convingere a Marilor Puteri de a recunoaște Unirea Principatelor Române din 1859.

O destinație hotărâtoare pentru activitatea sa literară, dar și cea diplomatică, a fost Franța, cu care România sărbătorește anul acesta 140 de ani de relații diplomatice, amintesc Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe într-o postare în pagina lor de Facebook.

Înainte de ultima sa misiune diplomatică, tot în Franța, la Montpellier, Alecsandri primise în 1878 premiul Gintei Latine, pentru poezia „Cântecul gintei latine”, purtând în mod semnificativ cunoscutul motto: „Apa curge, pietrele rămân”. Puțini mai știu astăzi de concursul organizat în orașul Montpellier de către Societatea pentru studiul limbilor romanice!

Având ca tema „cântecul latinității”, organizatorii au invitat reprezentanți ai tuturor limbilor și dialectelor de origine latină. La concurs s-au înscris trei români: Vasile Alecsandri, Romulus Scriban și un poet anonim din Târgu-Mureș. Mult mai numeroși au fost participanții din spațiul italian, francez, spaniol, portughez și chiar sud-american.

Poate și din considerație pentru independența recentă a românilor, în juriu a fost cooptat și românul Mihai Obedeanu, alături de poeții francezi Frédéric Mistral (care avea să primească în 1904 Premiul Nobel pentru Literatură) și Charles de Tortolon, precum și filologii Alfred de Quintana și Graziado Ascoli.

Pentru a fi accesibile întregului juriu, poeziile au fost traduse în limba franceză si prezentate în plic închis, anonime și cu parolă. Spre surprinderea tuturor, când s-au deschis plicurile iar identitățile au fost dezvăluite, câștigătorul poemului premiat, având titlul în franceză „Chant à la race latine”, era românul Vasile Alecsandri.

La ceremonia de premiere, participanții și-au prezentat creațiile, iar președintele juriului, Frédéric Mistral, a recitat versurile lui Alecsandri traduse în provensală, poetul român neputând participa la eveniment. Câteva versuri din poezia scriitorului român, traduse în provensală, se află și astăzi inscripționate pe o placă de marmură aflată pe o impozantă clădire de patrimoniu din Montpellier, adaugă sursa citată.

După 1948, „Cântecul gintei latine” a fost scos din manualele școlare din România, în încercarea de a se acredita teza conform căreia ideea ca limba română este de origine slavă.

O altă mare personalitate a literaturii române, Mircea Eliade, a scris în presa portugheză, în anul în care a funcționat ca secretar cultural și de presă la Legația României de la Lisabona (1940-1941), mai multe articole pe tema „solidarității latine”.

Astfel, în articolul „Latina gintă e regina”, parafrază evidentă a titlului poeziei lui Alecsandri și publicat în ziarul „Accao”, nr. 42 din 5 februarie 1942, Mircea Eliade invocă cu deosebită reverență pe celebrul său predecesor întru litere și diplomație și victoria acestuia la concursul de la Montpellier din 1878.

Cum arăta uniforma de diplomat a lui Vasile Alecsandri, în secolul al XIX-lea