8 iunie 2022, 13:34

Premieră. Fuga din România comunistă, subiectul unei dezbateri organizate de o instituție a statului român

Este o pagină de istorie care lipsește din manuale, dar care ar trebui scrisă de urgență, pentru ca noi toți să putem înțelege că nimic nu este garantat în viață, iar libertatea are costurile ei, uneori în vieți omenești. Despre fenomenul frontierist din anii comunismului s-a discutat doar la nivel individual sau în articole de presă. La nivel oficial, de la Revoluția din 1989 până azi, nu a existat ca temă decât sub forma unor promisiuni de cercetare și clarificare. La nivel oficial, acest stat, care are la activ mii de victime, prin politica sa din anii comunismului, nu și-a asumat nicio responsabilitate.

Pentru prima oară, tema fugii din România comunistă este abordată într-un workshop internațional organizat de o instituție a statului, anume Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

În perioada 15-16 decembrie 2021, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc organizează Workshop-ul Internațional online Evadând din comunism: Trecerile ilegale de frontieră dintre Est și Vest în timpul Războiului Rece, care își propune să discute în ce măsură trecerile ilegale de frontieră Est-Vest în timpul Războiului Rece au reprezentat un fenomen de masă, ca manifestare a rezistenței anticomuniste din Blocul de Est.

Lucrările vor aborda teme subsumate unor direcții precum surse și metodologie – lucrări referitoare la fezabilitatea demersurilor științifice privind migrația europeană Est-Vest, mecanisme de trecere ilegală a frontierei, omoruri și violență la graniță, sună anunțul institutului. Cu siguranță, la acest workshop vor fi prezentate rezultatele unor ani în care o mână de jurnaliști și-au dedicat energia și timpul studierii acestui fenomen și relatării lui.

Despre ce vorbim? Despre un fenomen de masă, da, căci a implicat zeci de mii de oameni, chiar sute de mii. Este un fenomen care s-a manifestat între 1948 și 1989 și a implicat direct și indirect sute de mii de oameni. Trecerea ilegală a frontierei era considerată o infracțiune, iar propaganda statului comunist îi prezenta pe cei care se încumetau să fugă din ”țarc” drept ”trădători”.

Mulţi dintre ei au fost înhumaţi printre străini, pe malul sârbesc al Dunării. Fără slujbă, fără lumânare. Acum nu mai au la căpătâi nici cruce. Mormintele lor sunt niste movile de pământ, în cimitirele din satele de la graniţă. De ei îşi amintesc doar localnicii, acum bătrâni. Sunt mii de români care au plătit cu viaţa sau cu libertatea dorinţa de a fi liberi şi de a nu trăi într-o dictatură, pe vremea comuniştilor.

Au trecut cu miile „dincolo”. Adică, într-o majoritate covârşitoare, în Iugoslavia, şi alţii în Ungaria şi aiurea, unde au crezut că ar putea avea o şansă de a trece în Occident, pe o cale sau alta: înot, pe jos, pe fâşie, ascunşi în vagoane de tren, în containere, în vapoare, în portbagaje special modificate ale unor autoturisme, cu tractorul, autobuzul sau chiar cu avionul.  Au cutezat să o facă, încercând cele ma ingenioase metode. S-au pregătit şi câte doi ani pentru marea trecere.

Din 1990 încoace, niciunul dintre regimurile la putere în România nu s-a interesat de ei. De parcă n-ar fi fost ai noştri.

Aceasta este o lecţie de istorie care nu a fost predată niciodată în şcolile româneşti. Nimeni nu ştie ce dimensiuni are această tragedie românească despre care nu cred să existe, totuşi, român care să nu fi auzit măcar o vorbă de-a lungul vieţii. Nimeni nu ne-a spus oficial că Dunărea a fost pentru noi, românii, mai mult decât Zidul Berlinului pentru germani. Că şi-a luat un tribut atât de greu în oameni. Că a fost atât speranţă, cât şi cimitir pentru mulţi dintre români. Şi nu numai români!

Cu excepţia unor demersuri jurnalistice, concretizate în articole şi campanii de presă, filme documentare şi câteva cărţi pe acestă temă, subiectul „frontieriştilor români” este, practic, inexistent în spaţiul public din 1990 până în prezent. Nicio instituţie a statului român nu a luat în calcul acest fenomen de masă specific perioadei comuniste din istoria României.

Exodul a luat proporţii în special în ultimul deceniu al dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, iar anul său de vârf a fost 1989.

Riscurile, pentru aceşti oameni, erau enorme, mai ales pentru cei care încercau să treacă succesiv mai multe graniţe, căci România comunistă avea o serie de acorduri cu ţările vecine şi prietene privind returnarea fugarilor.

Lucrările care vor fi prezentate în cele două zile ale workshopului internațional online organizat de IICCMER ar trebui să aducă în prim-plan această temă, chiar dacă pentru mulți dintre cei implicați în fenomenul în sine este mult prea târziu. Cu toate astea, pentru adevăr nu este niciodată prea târziu. Pentru el trebuie făcute toate eforturile pentru a fi scos la iveală.

Prin termenul de „frontierist”, în comunism erau definiţi acei temerari care, sfidând pericolele, inclusiv moartea, au trecut sau au încercat să treacă ilegal frontierele României comuniste. După Revoluţie, termenul a căpătat o nouă semnificaţie, făcând referire la reprezentanţii Poliţiei de Frontieră. Site-ul editiadedimineata.ro a dedicat mai multe articole acestei teme, relatând inclusiv despre premiera primului documentar lungmetraj dedicat frontieriștilor, intitulat ”Granița morții”, al regizorului Cătălin Apostol.

Până la această oră, nicio instituţie a statului român nu a încercat să pună cap la cap informaţiile privind cifra reală a emigraţiei ilegale româneşti, iar informaţiile disparate date publicităţii de presă nu sunt suficiente pentru a da imaginea clară a fenomenului.

Cât încă nu este prea târziu, suntem datori cu obţinerea unei cifre apropiate de realitate a cazurilor de fugă şi de tentativă de fugă din România prin trecere frauduloasă a frontierei, cum era denumită acţiunea în perioada comunistă, dar şi a cazurilor de crimă la frontieră.

Trecerea frauduloasă a frontierei şi tentativa de trecere au rămas în toţi anii comunismului infracţiuni grave, cu consecinţe pe termen lung atât pentru cei care comiteau fapta, cât şi pentru familiile lor.

Pentru a ne putea înţelege prezentul şi a ne construi viitorul este neapărată nevoie să ne cunoaştem trecutul. Pentru a ne putea împăca şi a merge mai departe. Fenomenul frontierist este parte din acest trecut recent pe care trebuie să îl cunoaştem şi asumăm, iar acest lucru nu se poate face decât prin deschiderea în totalitate a arhivelor Armatei, Poliţiei de Frontieră, Direcţiei de Informaţii Externe, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Parchetelor Militare etc unde pot exista numeroase informaţii despre crimele de la frontiere, fără de care orice cercetare este incompletă şi poate furniza informaţii distorsionate.

Scopul studierii şi asumării acestui fenomen nu este o vânătoare de vrăjitoare, ci cunoaşterea unei realităţi şi redarea demnităţii unora dintre frontierişti. Căci sunt oameni care au suferit condamnări pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, care au fost umiliţi, brutalizaţi, ba chiar schingiuiţi, unii dintre ei, de organele unui regim represiv care îşi ţinea captivi cetăţenii în propria ţară. Suntem datori cu o reabilitare a acestor oameni şi cu acordarea unor drepturi pentru perioadele petrecute de ei în închisori.

Programul complet al evenimentului este disponibil aici.

Evenimentul va fi transmis LIVE pe pagina de Facebook a IICCMER.

Sursa foto: miscareaderezistenta.ro/Bogdan Constantinoiu

ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol