Regele Ludovic al XIV-lea al Franței a avut cea mai lungă domnie din istoria europeană. El a fost rege timp de 73 de ani (1643–1715) și a intrat în istorie prin reformele sale, strălucirea curții și, de ce să nu recunoaștem romanele lui Alexandre Dumas. O întrebare, rămâne, însă – de câte ori a făcut baie Regele Soare?

La o întrebare, totuși, nu s-a dat u răspuns exact, în ciuda multelor amănunte despre domnia sa – de câte ori a făcut baie Regele Soare?

Igiena personală a Regelui Soare este o chestiune de dezbatere în rândul istoricilor.

„Scăldatul deschide porii corpului la boli”. De câte ori a făcut baie Regele Soare?

Oamenilor din Europa secolului al XVII-lea li s-a spus că scăldatul deschide porii corpului la boli. Și prin urmare este  un pericol teribil pentru sănătate. În schimb, oamenii se parfumau, uneori în exces,  pentru a masca duhoarea inevitabilă.

Se credea, însă că hainele trebuie schimbate cât mai des. Că ele preiau murdăria de pe piele și astfel corpul se “curăță”. Așa că exercițiul era foarte simplu. Când vedeai că gulerul sau manșeta albă sunt atinse de mizerie – musai trebuia să îți schimbi hainele.

La mare modă era inul pentru că se credea că acesta are capacitatea magnetică de a extrage murdăria și transpirația din corp. Prin urmare, schimbarea cămășii de in era cel mai adesea calea către curățenie în locul unei băi.

Ludovic al XIV-lea, regele Soare, nu era imun la aceste noțiuni bizare.

Orice  nas modern s-ar fi îndepărtat de mirosul lui. Mai mult, Ludovic  a avut și respirație urât mirositoare, ceea ce a determinat-o pe amanta sa, Francoise-Athenais de Rochechouart de Mortemart, marchiză de Montespan, să se “îmbrace” cu o cantitate prodigioasă de parfum pentru a acoperi și mirosul regal.

De câte ori a făcut baie Regele Soare? Ipoteze…

Existau diferite ipoteze. Una dintre ele, cea mai “extremă”, spunea că regele s-a scăldat doar de trei ori în viața sa.

Ludovic a avut grijă să se mențină curat, cel puțin după standardul epocii. Regele își schimba lenjeria de trei ori pe zi.

Din cauza migrenelor sale (provocate de parfum) era frecat cu băuturi spirtoase sau alcool pentru a-și dezinfecta pielea.

Ludovic cu fetișul său pentru parfumuri era binecunoscut.  La un moment dat îi comandase parfumierului său câte un nou parfum pentru fiecare zi a săptămânii.

Avea și o preferință în privința a cee ce astăzi s-ar putea numi balsam. El a insistat să-și parfumeze cămășile cu ceva numit „Aqua Angeli”, un compus din lemn de aloe, nucșoară, storax, cuișoare și benzoin, fiert în apă de trandafiri „de o cantitate care poate acoperi patru degete”. Totul se punea la foc  mic o zi și o noapte înainte de a se adăuga iasomie, apa de flori de portocal și câteva boabe de mosc.

Aceasta era “soluția” în care se clăteau cămășile Regelui Soare, un fel de balsam timpuriu.

Mai conta la asemenea miresme dacă făceai baie o dată pe zi, pe lună sau la 20 de ani?

Henric al III-lea parfuma inclusiv animalele de companie

De altfel, la curţile regilor Franţei, parfumul a fost permanent o modă.

Nobilii se parfumau ca să ascundă lipsa de igienă.

Parfumul era folosit excesiv la curţile regilor Franţei. În timpul regelui Henric al III-lea erau parfumate inclusiv animalele de companie, precum câinii sau papagalii.

Ludovic XIV si Ludovic XV au fost şi ei mari consumatori de parfumuri. Cum nu făceau baie prea des de frica bolilor, nobilii mascau lipsa de igienă şi mirosul urât cu cantităţi impresionante de parfum.

Curtea regelui Ludovic al XV-lea a fost numită ”curtea parfumată”, deoarece parfumurile erau folosite excesiv atât pe curteni, cât şi pe mobilierul din încăperi , haine sau animale.

Pe vremea lui Ludovic al XIV-lea meseria de parfumier presupunea o perioadă de ucenicie de patru ani şi alţi trei de pregătire sub îndrumarea unui maestru. Numai aşa creatorii de parfumuri puteau intra în Breasla Maestrilor Parfumieri.

Moda a continuat și mai târziu. Napoleon ”consuma” doi litri de colonie pe săptămână.

Mare fan al parfumurilor, legendele spun că acesta ”consuma” săptămânal doi litri de colonie violet şi folosea în fiecare lună şaizeci de sticluţe cu extract de iasomie. Josephine, căreia i se spunea  ”Nebuna moscului”, iubea şi ea în exces parfumurile, moscul fiind aroma favorită. Se spune că a folosit atât de mult parfum de mosc încât şi la 60 de ani de la moartea ei mirosul de mosc încă se mai păstra în budoar.

 

 

---