29 martie 2024, 9:44

Să învățăm limba română. Azi, despre diferența dintre ”refugiat” și ”migrant”

Sigur, rare spre deloc trebuie să fi fost ocaziile în care în școlile din România să se fi abordat diferența dintre doi termeni cu care, iată, zilele acestea ne confruntăm: refugiat și migrant.

Și, pentru că în anii comunismului nu s-a studiat așa ceva în școală, dintr-un motiv foarte serios. numit în popor ”batista pe țambal” (explic mai jos ce vreau să spun cu asta), nici unii dintre jurnaliștii români cu vechime nu reușesc să facă diferența între ”refugiat” și ”migrant”. Două cuvinte din vocabularul limbii române, atât de actuale în ultimii ani, încât ai fi avut impresia că oricine, la orice vârstă, ar putea face diferența între ele acum. Ei bine, nu. De aceea haideți să vedem ce explică Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR).

Am ales în mod voit definiția dată de UNHCR, pentru că subliniază noțiunea de refugiat prin însăși existența acestei organizații mondiale. Refugiații sunt o categorie aparte: oameni disperați, care fug din calea unui pericol concret, iminent: moartea adusă de conflicte armate sau persecuții în masă.

Situația lor este adesea atât de periculoasă și intolerabilă, încât ei traversează frontierele naționale pentru a căuta siguranță în țările vecine și astfel devin recunoscuți pe plan internațional ca „refugiați” cu acces la asistență din partea Statelor, UNHCR și din partea altor organizații.

Adică exact categoria de persoane cu care se confruntă acum și România. Oamenii disperați care fug din calea bombelor lansate de ruși în Ucraina.

Dar să mergem la explicația dată de UNCR, pentru a înțelege mai bine definiția și a NU mai face confuzii.

REFUGIAT

Refugiații sunt persoane care fug de conflict armat sau persecuție.  Au fost 19,5 milioane de refugiați în lumea întreagă la sfârșitul anului 2014. Sunt peste 2 milioane de refugiați DEJA, în două săptămâni de război, din Ucraina, adăugăm noi.

”Situația lor este adesea atât de periculoasă și intolerabilă, încât ei traversează frontierele naționale pentru a căuta siguranță în țările vecine și astfel devin recunoscuți pe plan internațional ca „refugiați” cu acces la asistență din partea Statelor, UNHCR și altor organizații. Ei sunt recunoscuți astfel pentru că este prea periculos pentru ei să se întoarcă acasă și au nevoie de un refugiu în altă parte. Aceștia sunt oameni pentru care refuzul azilului are consecințe potențial letale.   

Refugiații sunt definiți și protejați de dreptul internațional. Convenția de la Geneva din 1951 privind refugiații și Protocolul său adițional din 1967 și alte texte de lege, precum Convenţia pentru refugiaţi a Unităţii Africane din 1969, rămân punctele de referință ale protecției moderne a refugiaților. Principiile legale pe care ele le-au consacrat au pătruns în numeroase alte legi și practici internaționale, regionale și naționale. Convenția din 1951 privind statutul refugiaților definește ce este refugiatul și prezintă drepturile de bază pe care Statele ar trebui să le acorde refugiaților.  Unul dintre principiile fundamentale prevăzute de dreptul internațional este acela al nereturnării – refugiații nu ar trebui expulzați sau returnați în situațiile în care viața și libertatea lor sunt amenințate.

Protecția refugiaților are multe aspecte. Acestea includ garanția de a nu fi returnați la pericolele de care au fugit; accesul la proceduri de azil corecte și eficiente dar și la  măsuri care asigură că drepturile lor de bază sunt respectate pentru a le permite să trăiască demn și în siguranță în timp ce sunt ajutați să găsească o soluție pe termen lung. Statele au principala responsabilitate pentru a acorda protecție. Prin urmare, UNHCR lucrează în strânsă colaborare cu guvernele, le sfătuiește și le sprijină dacă este necesar pentru a pune în practică responsabilitățile lor”, explică UHCR. Clar și cuprinzător, da?

Acum să vedem și cine sunt migranții/emigranții (depinde din ce unghi îi privești). Tot conform explicațiilor UNHCR.

MIGRANȚII

Migranții aleg să se mute nu din cauza unei amenințări directe cu persecuția sau moartea, ci în principal pentru a-și îmbunătăți viața prin găsirea unui loc de muncă în străinătate sau în unele cazuri pentru educație, reunificarea familiei sau alte motive. Spre deosebire de refugiați, care nu se pot întoarce acasă în siguranță, migranții nu întâmpină astfel de obstacole la întoarcere, explică UNHCR.

Pentru guverne, această diferență este importantă. Țările se ocupă de migranți conform propriilor legi și procese de imigrație. Țările se ocupă de refugiați prin norme de protecție a refugiaților și proceduri de azil care sunt definite în legislația națională și în dreptul internațional. Țările au anumite responsabilități  față de oricine solicită azil pe teritoriul lor sau la granițele lor. UNHCR ajută țările să-și îndeplinească responsabilitățile  cu privire la azil și protecția refugiaților.

Politica are un mod de a interveni în aceste dezbateri. Amestecarea termenilor de ”refugiat”  și ”migrant”  poate avea consecințe grave pentru viețile și siguranța refugiaților.

Confundarea celor doi termeni distrage atenția de la măsurile de protecție legale, specifice de care refugiații au nevoie. Acest lucru poate submina suportul public pentru refugiați și instituția azilului într-un moment în care refugiații au nevoie de această protecție mai mult ca niciodată.

Noi trebuie să tratăm toate ființele umane cu respect și demnitate. Noi trebuie să ne asigurăm că drepturile migranților sunt respectate. În același timp, trebuie să oferim un răspuns legal adecvat la problema refugiaților datorită situației lor dificile deosebite”, scrie UHCR, și am încheia aici explicațiile, dacă nu ar mai fi de adăugat un detaliu.

Vorbeam la începutul acestui text despre ”batista pe țambal” pusă în anii comunismului pe termenul de ”migrant”. De ce am folosit expresia? Pentru că, în anii comunismului românesc, România a fost furnizor de migranți către Lumea Liberă.

Mulți dintre românii care încercau, chiar sfidând moartea (căci granița era păzită cu arma în mână de grănicerii români) să scape din țarcul comunist în acei ani, trecând, mulți dintre ei, ilegal frontierele țării, ajungeau în fosta Iugoslavie, unde avea să le fie decisă soarta de un birou cu o mână de oameni, reprezentanți ai ONU. Aceștia le înțelegeau situația, dorința de a trăi în libertate, dar aveau de luat decizii în baza legislației internaționale.

Motivele economice (penurie de alimente, raționalizări la furnizarea energiei, lipsa produselor de bază, lipsa libertății de mișcare, lipsa libertății de exprimare) nu erau întotdeauna suficiente pentru a încadra un candidat la migrarea într-o țară din Europa Occidentală la categoria ”eligibil” pentru azilul politic. Acela ar fi deschis ușa către Lumea Liberă. Dar trebuia justificat prin persecuții eventuale la care persoana respectivă ar fi fost supusă, în cazul returnării ei României comuniste.

Spre deosebire de migranții români din anii comunismului, mulți dintre ei candidați la moarte sau ani de închisoare (frontieriștii), migranții de după 1990 nu pot fi încadrați nici măcar în categoria celor dintâi. Pentru simplul fapt că toți cei care au plecat din România în țări occidentale, pentru a trăi, munci, studia etc au făcut-o ÎN LIBERTATE, fără constrângeri, fără amenințări, cu liberul arbitru. Au avut ȘANSA de a putea alege unde să trăiască/muncească/studia etc. Fie și pentru atât trebuie să mulțumim zilelor tulburi și tragice din decembrie 1989, în care niște români și-au sacrificat viața.

S-a făcut multă echilibristică în anii comunismului pentru ca sute de mii de români să poată ajunge în Lumea Liberă. Despre acest subiect se vorbește prea puțin, spre deloc acum. Este lecția de istorie care lipsește din manuale. Vă recomandăm un articol:

Cătălin Apostol: „Mi s-a părut o imensă ticăloșie faptul că după aproape 30 de ani statul român nu și-a asumat nicio responsabilitate pentru toate aceste crime”

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol