CITIRE

Se pot vinde cărți în România? O autoare explică c...

Se pot vinde cărți în România? O autoare explică cu ce se confruntă un scriitor debutant

Deși statisticile arată că românii nu dau foarte mulți bani pe cărți, o tânără a ales să-și publice anul acesta prima carte. N-au trecut mai mult de două săptămâni de la anunțul de lansare, dar primul tiraj al cărții scrise de Ramona Dogaru, „Nu mai caut succesul”, a fost epuizat.

Ramona Dogaru s-a născut în 24 mai 1980 la Drobeta Turnu-Severin. A absolvit Facultatea de Jurnalism- Limba și Literatură Engleză în cadrul Universității de Vest, Timișoara și Facultatea de Drept la Universitatea Nicolae Titulescu, București. A absolvit, de asemenea, Școala de Înalte Studii Europene din cadrul Universității de Vest, fiind bursieră Erasmus a Universității Roma Tre, Roma (Italia).

Într-un interviu acordat editiadedimineata.ro, Ramona a vorbit despre motivele pentru care scrie și cum are de gând să lupte cu cifrele care spun că nu poți vinde cărți în România.

Când reușește să scrie?

Deși duce o viață activă, Ramona reușește să găsească timp pentru scris. „Sunt consilier parlamentar. Obișnuiesc să scriu seara, mai degrabă noaptea, când e liniște și pot să-mi adun gândurile în tihnă. Mai ales că nu-mi mai sună telefonul.”, mărturisește scriitoarea.

În loc să-și dorească să fie prințesă, micuța Ramona visa să devină scriitoare

Întrebată ce relație a avut cu scrisul în copilărie, Ramona povestește: „Când eram mică, scriam povești. Chiar și poezii. O făceam în joacă, îmi plăcea. Și mă gândeam că, atunci când voi fi mare, o să fiu scriitoare. Așa cum alte fetițe își doreau să fie doctorițe. Sau balerine. Mai târziu, în perioada liceului, îmi erau foarte apreciate eseurile. Acum mi se pare amuzant, dar îmi amintesc că, odată, m-am supărat foarte tare când noua profesoară de engleză mi-a zis că nu crede că mi-am compus singură eseul. Și m-a avertizat că intenționa să-mi dea nota 1, dacă descoperea că l-am copiat de undeva. La vremea respectivă m-am enervat teribil. Acum o iau ca pe un compliment”.

Nu mai caut succesul. Ramona Dogaru

Nu mai caut succesul. Ramona Dogaru

Ce a motivat-o să scrie?

Recent, a apărut în librării prima carte a Ramonei, „Nu mai caut succesul”. Întrebată ce a motivat-o să ducă la capăt acest proiect, Ramona explică: „Am avut niște probleme de sănătate și a trebuit să stau acasă un timp. Am hotărât atunci că e momentul să mă ocup de ceea ce îmi place cu adevărat. Am redescoperit, astfel, vechi pasiuni din copilărie: pianul, pictura și scrisul.  Iar ceea ce m-a determinat realmente să încep să scriu a fost întâlnirea cu unul dintre personajele pe care am ales să vi le prezint: bătrânul fascinant, de aproape 100 de ani, cunoscut în tren, într-o zi toridă de iulie. “Bătrânul din tren” a fost prima  povestire pe care am publicat-o pe internet. Spre surprinderea mea, în numai o zi, textul a avut peste 10.000 de vizualizări și a strâns sute de aprecieri. Am primit apoi o mulțime de mesaje de la prieteni, care îmi mărturiseau că au fost impresionați de poveste și de modul în care am redat-o. Ei m-au îndemnat să continui să scriu”.

Întâlnirea cu „Bătrânul din tren”

În prima poveste publicată pe internet, Ramona prezintă întâlnirea cu bătrânul din tren: „Trenul se oprește, iar el se îndepărtează încet, ajutându-se de baston, împreună cu noul lui prieten. Nu l-am întrebat cum îl cheamă. Nici ce meserie a avut în viață. Mi s-a părut că, oricum, nu contează. Avea acea aură a omului care impune respect, independent de funcții deținute sau de titluri. Era bunicul nostru, care nu mai murise în război, ci se întorsese să ne vorbească despre ororile lui. Și să ne impresioneze cu modestia sa de om simplu, cu vastele cunoștințe, nealterate de trecerea timpului. I-am făcut, totuși, o poză. Să mă conving, poate, că a fost aievea…”.

Numele cărții, dat de cel mai vizualizat articol publicat de Ramona în mediul online

Întrebată cum a ales numele cărții, Ramona spune că decizia a fost luată împreună cu cititorii din mediul online. „Numele cărții l-am ales chiar la final. “Nu mai caut succesul” este ultima povestire pe care am scris-o. Și cum, pe revista online pe care mi-am publicat textele, în mod paradoxal , povestea lui Radu s-a bucurat de cel mai mare succes, pot spune că titlul cărții l-au dat chiar cititorii. Probabil vine o vreme în viața fiecăruia dintre noi, când simțim că nu mai vrem să demonstrăm nimic nimănui. Și înțelegem că succesul, acest ideal urmărit cu înfrigurare, mai ales în prima parte a vieții, vine însoțit de multe renunțări, epuizare, lipsa timpului petrecut cu cei dragi, privarea de micile plăceri ale vieții, cum ar fi o simplă plimbare prin parc sau lectura în tihnă a unei cărți bune, ba uneori, în unele cazuri mai nefericite, chiar de pierderea sănătății. Uităm că scopul inițial al muncii era tocmai cumpărarea timpului liber. Iar în goana noastră după succes, uităm să fim fericiți”.

-Am realizat acum vreo câțiva ani că, mai mult decât bani, îmi doresc timp. Timp pe care să-l petrec cu cei dragi. Sau, pur și simplu, timp doar pentru mine.(…)

-Ani de zile am muncit ca un nebun. Voiam să am mulți bani, case, mașini frumoase. Dar nu făceam decât să mă epuizez. Și nu mai reușeam să mă bucur de nimic. Nu mai aveam timp să citesc o carte, să mă plimb prin parc sau să merg la un spectacol de teatru.

Nu mai caut succesul

„E datoria noastră individuală să pornim în căutarea fericirii”

Liniștea, împăcarea, căutarea propriei fericiri probabil că ar trebui să ne preocupe cel mai mult. Această căutare a fericirii, menționată în preambulul Declarației de independență a poporului american, dar pe care, iată ar trebui să ne-o asumăm cu toții, indiferent de continentul pe care ne-a fost hărăzit să trăim. E datoria noastră individuală să pornim în căutarea ei, asemeni personajelor Vrăjitorului din Oz. Și tot noi singuri trebuie să găsim formula care ni se potrivește cel mai bine. Pentru că, într-un târziu, atunci când timpul va fi iar îngăduitor cu noi, ca în copilărie, o să ne întrebăm, cu toții, asemeni  lui Marin Sorescu: «Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?»”.

Ramona luptă cu statisticile

22% dintre români nu citesc, arată un studiu IRES. Întrebată cum are de gând să lupte cu statisticile și să-și vândă cartea, Ramona e optimistă. „Haideți să luăm partea plină a paharului: înseamnă că 78% dintre români citesc. După cum știți, au trecut doar două săptămâni de la apariția volumului, așa că nu pot da încă o statistică. Însă vă pot spune că, la numai câteva zile după ce a fost publicat, «Nu mai caut succesul» a fost inclus în Topul din 2019 al cărților ce merită citite. Vă mărturisesc, m-am simțit mai mult decât onorată ca numele meu să se regăsească alături de marile nume ale literaturii române, ca Liviu Rebreanu sau Rodica Oșog- Brașoveanu”.

După ce a trecut testul cititorilor Catchy, Ramona nu-și face griji în privința modului în care o să fie primită cartea. „Volumul reprezintă colecția de povestiri pe care le-am publicat online. Cu mici modificări, bineînțeles, astfel încât să respecte rigorile unei cărți. Deci emoțiile cu privire la impactul asupra cititorilor, fără a lipsi cu desăvârșire, sunt totuși ceva mai mici, pentru că știu deja că textele mele de proză s-au bucurat de un real succes”.

Cine o inspiră

Întrebată cine o inspiră, Ramona nominalizează un model: „Pot să spun că m-a inspirat Henriette Yvonne Stahl. Apreciez mult scrierile sale și modul în care aceasta a redat realitățile vieții în propria viziune. Parcă cel mai mult mi-a plăcut romanul de debut, «Voica», în care scriitoarea descrie evenimente și pesonaje reale. Și eu am ales să scriu despre întâmplări pe care le-am trăit și oameni obișnuiți, dar totodată fascinanți, pe care i-am cunoscut”.

Pentru cine scrie

„«Nu mai caut succesul» este o carte pentru toate vârstele, ce redă viziunea asupra vieții și a iubirii, în diversele ei forme, din perspectiva copilului, a adolescentului , dar și a omului matur. Pe măsură ce vor parcurge povestirile, cititorii vor observa că nu citesc doar despre mine sau despre personajele pe care sper că le vor îndrăgi. Ci vor citi chiar despre ei înșiși. Vor regăsi uneori trăiri diafane, alteori emoții puternice, pe care le-au experimentat de-a lungul timpului. Fiecare povestire are, așadar, două nivele. Cititorii pot urmări firul natural al textului, povestea însăși,  dar și firul invizibil, ce îmbie la meditație.”, dezvăluie Ramona.

Sfaturi pentru tinerii care vor să publice

Întrebată ce le recomandă tinerilor care scriu, dar n-au curaj să publice, Ramona le oferă câteva sfaturi: „Nu știu dacă sunt deja în măsură să dau astfel de sfaturi. Pot să le recomand totuși ca, dacă nu au curaj, să înceapă cu pași mărunți: să-și publice scurte texte pe rețelele de socializare. Să ia astfel pulsul cititorilor. Recunosc că, dacă nu m-aș fi bucurat de aprecierea celor apropiați, mai întâi, apoi a numeroșilor cititori de pe catchy, poate că nici eu n-aș fi avut curaj să public”.

Despre carte

Am încercat, în această carte alcătuită din texte de proză scurtă, de sine stătătoare, să readuc la viață crâmpeie din copilărie. Totodată am surprins și scene actuale din viața de zi cu zi, întâmplări cu personaje cât se poate de  reale, care mie mi-au stârnit interesul și de aceea am ales să vi le împărtășesc.

Deși de sine stătătoare, povestirile au ca element comun timpul și trecerea lui ireversibilă. Dacă în copilărie el curge molcom, lăsându-ne să ne bucurăm în tihnă poate de cea mai frumoasă perioadă a vieții, pe măsură ce ne maturizăm acesta prinde un ritm frenetic, iar noi, se pare, va trebui să dăm dovadă de reale abilități pentru gestionarea lui, altfel riscând să pierdem esența și frumusețea vieții.

În trecerea lui, își lasă, nemilos, urmele chiar și pe cel mai frumos chip. Sau, din păcate, se oprește prematur, lăsându-l veșnic tânăr…

Povestirile sunt când vesele, când triste, însă, sper eu, la fel de emoționante și în care se vor regăsi mulți dintre cititori.

Autorea

Într-un univers în care toată lumea caută succesul, Ramona îl găsește prin această carte. O colecție de texte inspirate de realitatea noastră, impregnate de frumos și nostalgie. Citind-o, ai impresia că răsfoiești un album de artă, o artă a trăirilor frumoase, se arată în prezentarea făcută cărții pe site-ul editurii Libris.

 

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.