Oamenii de ştiinţă au descoperit că simptomele timpurii ale demenţei pot apărea cu până la nouă ani înainte ca boala să fie diagnosticată.

Aceste rezultate sugerează că, în viitor, ar putea fi posibil screening-ul persoanelor cu risc pentru a ajuta la selectarea pacienţilor care ar beneficia de intervenţie medicală sau pentru a identifica pacienţii potriviţi pentru testarea de noi terapii.

Cercetătorii de la Universitatea din Cambridge au prezentat rezultatele studiului lor în publicaţia de specialitate „Alzheimer’s & Dementia: The Journal of the Alzheimer’s Association”.

Dr. Richard Oakley, director asociat de cercetare la Societatea Alzheimer, a descris rezultatele ca fiind importante şi a remarcat că „pentru unii oameni care vor dezvolta boala, problemele de memorie şi de gândire pot începe cu până la nouă ani înainte de diagnosticare”.

„Când am analizat istoricul bolii pacienţilor, a fost clar că aceştia prezentau limitări cognitive cu câţiva ani înainte ca simptomele lor să devină suficient de evidente pentru a fi diagnosticate”, a menţionat autorul principal al studiului, dr. Nol Swaddiwudhipong.

În prezent, există foarte puține tratamente eficiente pentru demență sau alte boli neurodegenerative precum boala Parkinson.

Acest lucru se datorează, în parte, faptului că aceste afecțiuni sunt adesea diagnosticate doar atunci când apar simptomele, în timp ce neurodegenerarea poate să fi început cu ani – chiar decenii – mai devreme. Asta înseamnă că, în momentul în care pacienții iau parte la studiile clinice, este posibil să fie deja prea târziu în procesul bolii pentru a le putea modifica cursul.

Până acum, nu a fost clar dacă modificările funcției creierului ar putea fi detectate înainte de apariția simptomelor.

Cercetătorii de la universitatea Cambridge, spitalul afiliat și NHS Foundation Trust au apelat baza de date biomedicală, UK Biobank, o resursă de cercetare care conține informații anonime genetice, despre stilul de viață și despre sănătate, de la jumătate de milion de participanți din Marea Britanie cu vârsta cuprinsă între 40 și 69 de ani.

Pe lângă colectarea de informații despre sănătatea și diagnosticarea bolilor participanților, UK Biobank a colectat date dintr-o serie de teste referitoare inclusiv la memorie, rezolvarea problemelor, timpi de reacție și puterea de prindere, precum și date despre pierderea și creșterea în greutate și despre numărul de căzături.

Aceste date le-au permis oamenilor de știință să efectueze o analiză retrospectivă pentru a identifica posibile semne, prezente la momentul inițial, atunci când măsurătorile au fost colectate pentru prima dată de la participanți (între cinci și nouă ani înainte de diagnostic).

Persoanele care au dezvoltat boala Alzheimer au obținut scoruri mai slabe în comparație cu persoanele sănătoase în ceea ce privește sarcinile de rezolvare a problemelor, timpii de reacție, amintirea numerelor, memoria prospectivă (abilitatea de a-și aminti să facă ceva), și potrivirea perechilor.

La fel a fost și cazul persoanelor care au dezvoltat o formă mai rară de demență, cunoscută sub numele de demență frontotemporală.

Persoanele care au continuat să dezvolte Alzheimer au avut mai multe șanse decât adulții sănătoși să fi suferit o căzătură în ultimele 12 luni.

Acei pacienți care au dezvoltat o afecțiune neurologică rară cunoscută sub numele de paralizie supranucleară progresivă (PSP), care afectează echilibrul, au avut o probabilitate de peste două ori mai mare decât persoanele sănătoase să fi suferit o căzătură.

Pentru fiecare afecțiune studiată, inclusiv boala Parkinson și demența cu corpi Lewy, pacienții au raportat o stare generală de sănătate mai proastă la momentul inițial.

„Oamenii nu ar trebui să fie îngrijorați în mod nejustificat dacă, de exemplu, nu sunt buni la a-și aminti lista de numere. Chiar și unii indivizi sănătoși vor primi scoruri mai bune sau mai rele, dar îi încurajăm pe cei care au îngrijorări sau observă că memoria sau amintirea li se înrăutățește, să vorbească cu medicul de familie”, a declarat la rândul său, autorul principal, dr. Tim Rittman, de la departamentul de neuroștiințe clinice a universității Cambridge.

Conform doctorului, descoperirile ar putea ajuta și la identificarea persoanelor care pot participa la studiile clinice pentru potențiale noi tratamente.

„Problema cu studiile clinice este că recrutează adesea pacienți diagnosticați, și știm până acum că starea acestora nu mai poate fi oprită. Dacă-i putem identifica pe acei indivizi suficient de devreme, vom avea mai multe șanse de a vedea dacă medicamentele sunt eficiente”, a mai spus dr. Rittman.

Descoperirile oferă posibilitatea ca, în viitor, pacienții cu risc să poată fi examinați și identificați acei care ar beneficia de intervențiile terapeutice care ar reduce riscul de a dezvolta astfel de afecțiuni neurodegenerative.

---