Din totdeauna evoluția oamenilor a ocupat un loc primordial în studiul multor cercetători. Am aflat de-a lungul timpului amănunte importante despre modul în care trăiau și co-existau primii oameni. Astfel că, imediat ce aecștia au început să se stabliească permanent în anumite regiuni prielnice vieții, aceștia au declanșat inerenta lor dezvoltare și evoluție. Au învățat meșteșuguri noi, au început să practice agriultura și să formeze comunități întregi de oameni. Cu toate acesteam este binecunoscut faptul că liantul care a făcut posibilă toată această evluție a fost, fără doar și poate, comunicarea.

Comunicarea și implicit modul în care vorbeau primii oameni a reprezentat obiectul principal al unui studiu realizat de lingvistul Charles Hocket, în anul 1985, prin care a sugerat faptul că utilizarea dinților și implicit a feței ca instrumente de vorbire în rândul populațiilor de „vânători-culegători” (denumirea științifică a primei generații de hommo-spaiens evoluați) a făcut ca pronunțarea consoanelor „f” și „v” să fie destul de greu de reprodus. Astfel, el a presupus că aceste sunete au fost o inovație ceva mai recentă în limbajul uman universal, scrie The NY Times. 

În plus, au mai existat și alte studii care au îmbinat paleontologia combinată, științele discursului, lingivistica istorică și metodele biologiei evoluate pentru a demonstra o serie de teorii ce furnizează dovezi ce atestă o schimbare neolitică la nivel global a sistemelor de sunet.

Mai mult decât atât, se pare că limbile vorbite au fost modelate de schimbări în configurația musculară umană datorită schimbărilor în practicile alimentare și comportamentale din perioada neolitică.

Rezultatele cercetării au arătat faptul că o configurație facială suprasolicitată și supraaglomerată reduce distanța accidentală a buzelor/dinților în articulațiile bliaterale de la 24% până la 70% din valorile inițiale, declansând accidental producerea acelor sunete.

Atunci când persistența acestor doi factori este succedată aproximativ și de proveniența alimentelor produse în agricultură, cercetătorii au constatat că societățile arhaice de „vânători-culegători” au într-adevăr, în medie, doar un sfert din schimările conformației faciale comparativ cu cele ale societăților producătoare de alimente. Mai mult decât atât, atunci când această persistență este precedată și de evoluția tehnologică de procesare a alimentelor pe parcursul istoriei unei familii de limbi bine cercetate, ino-europene, observăm, de asemenea, o creștere constantă a probabilității de reconstruire a sunetelor „f” și „v”, de la o estimare medie de aproximativ 3%  în limba porto-lingivistică (acum 6000 până la 8000 de ani), la o prezență de 76% în limbile existente.

Astfel, constatările cercetătorilor arată că tranziția „vânătorii-culegători” preistorici, la societățile contemporane a avut un impact asupra aparatului de vorbire umană și, prin urmare, asupra principalului mod de comunicare și a diferențierii sociale a speciei noastre: limba vorbită.

Sursa: science.sciencemag.org

 

---