Legătura dintre sărăcie și dizabilitate este clară, dar care dintre cele două a existat prima? Este mai probabil ca în familiile defavorizate să se nască membri cu o formă de dizabilitate? Sau, dimpotrivă, familia în care se naște un copil cu o dizabilitate riscă să devină mai săracă?

Nóra Menich, membră a Grupului de Cercetare pentru oportunități destinate copiilor din cadrul Centrului de Cercetare în Științe Sociale, caută răspunsuri la aceste întrebări în cel mai recent număr al revistei de politici sociale Esély.

Lipsa resurselor financiare duce la niveluri de stres mai ridicate, ce pot fi demonstrate, în toate grupurile sociale. Această concluzie este valabilă mai ales în familiile care sunt expuse încercărilor datorate creșterii și îngrijirii unui copil cu dizabilități, scrie Qubit din Ungaria.

Cercetările internaționale arată, de asemenea, că membrii gospodăriilor unde există copii cu dizabilități raportează o calitate  a vieții și o sănătate fizică și psihică mai precară, trăind în condiții financiare mai rele decât alții.

Potrivit cercetătoarei, rezultă, de asemenea, că persoanele cu dizabilități și familiile acestora sunt adesea etichetate drept „cei mai săraci dintre săraci”.

Mai mult, cu cât cineva trăiește mai mult în sărăcie, cu atât este mai grav afectată sănătatea persoanei și sunt mai pronunțate daunele psihice.

În familiile mai sărace, se presupune că din cauza posibilității accesului la servicii de sănătate, a influențelor mediului și a stilului de viață, riscul ca un copil să se nască cu dizabilități face parte, și el, din acest sistem de conexiuni.