17 februarie 2020, 21:39

Titu Maiorescu și femeile. Polemicile din jurul criticului care au împărțit societatea în două

În urmă cu 180 de ani se năștea marele critic literar Titu Maiorescu. O personalitate marcantă a literaturii române, creatorul renumitei teorii a formelor fără fond și unul dintre fondatorii curentului literar și asociației culturale Junimea „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici, înființată la Iași în anul 1863. Mai mult decât atât, Maiorescu a mai fost și academician, avocat, eseist, prim-ministru al României între 1912 şi 1914, ministru de interne și membru fondator al Academiei Române.

Titu Maiorescu a avut o mulțime de preocupări creatoare, concretizate în cea mai mare măsură în studiile publicate sub umbrela publicației „Convorbiri literare”, una dintre fundamentele criticii literare românești. Acestea vizau în special domeniile limbii și literaturii române, ale culturii și eseisticii românești, devenind în timp un îndrumător al tinerelor generații. A pus bazele criticii literare românești, bazată pe o judecată pertinentă și onestă a valorilor estetice a operelor literare.

Titu Maiorescu și „ chestiunea creierului la femei”

În acest sens, aportul marelui critic este de necontestat. Însă, aceasta nu a fost singura preocupare a criticului. Titu Maiorescu a jucat, pe de altă parte, un rol extrem de important în procesul de emancipare politică și socială a femeilor din România primei jumătăți de secol XIX. Maiorescu era convins că femeilor nu ar trebui să li se acorde drept de vot, din cauza faptului că sunt mai puțin inteligente decât bărbații. O afirmație care a reprezentat o declarație de război pentru feministele vremii, care nu au contenit să își arate indignarea față de derapajul criticului.

Una dintre cele mai cunoscute discursuri ale sale pe tema drepturilor femeilor a fost ținut în cadrul unei conferințe ținută la Ateneul Român, în anul 1882, pe tema „Darvinismului în progresul intelectual”. Cu acest prilej, Titu Maiorescu a ales să țină o cuvântare în care a introdus date cu privire la modul de evoluție a oamenilor, prin prisma culturii. Acesta a adus în discuție o serie de descoperiri științifice ce atestau faptul că oamenii cu o capacitate intelectuală mai mare au automat și un craniu mult mai dezvoltat, iar acest lucru a fost posibil doar prin cultivarea creierului și implicit a gândirii.

Raționamentul expus de Maiorescu a inclus  însă și următoarea informație: „Dacă trecem acum la femei, cată să constatăm că nu se cunoaște până azi un singur caz care să fi avut volumul cranian 1900 centimetri cubi, în termeni de mijloc, capacitatea ei craniană este cu 10 la sută mai mică decât a bărbatului.”  Pe baza acestui principiu, Maiorescu susținea că femeile au nevoie întâi de toate de un soi de „tutelare” din partea bărbaților, mult mai capabili atât genetic, cât și intelectual, deoarece craniul acestora este subdezvoltat și că automat posibilitățile lor intelectuale sunt mult mai restrânse.

„Dacă în treacăt vom deschide aici chestiunea emancipării femeii noi observăm atât numai, că ideea, cu toată frumusețea ei teoretică, în starea de azi a lucrurilor este precipitată și cam… nerealizabilă. Cum am putea în adevăr să încredințăm soarta popoarelor pe mâna unor ființe a căror capacitate craniană este cu 10 la sută mai mică? Abia ajung astăzi creierii mai dezvoltați pentru a putea conduce o națiune pe calea progresului și a prosperității materiale. Individual însă nu putem nega că vom găsi totdeauna o femeie mai cuminte ca noi.” (Ștefania Mihăilescu, „Din istora feminismului”) 

În acest fel, criticul demonstra faptul că femeile sunt inferioare bărbaților prin natura evoluției umane și că acest lucru nu se poate schimba. Acesta întărit afirmațiile de mai sus astfel: „Femeia e incapabilă de dezvoltare, oricât ar încerca să-şi dezvolte inteligenţa, ea nu va reuşi; ba chiar, cu timpul, ea se tâmpeşte şi tinde către idiotism.”  

Sofia Nădejde și „răspunsul” ei revoluționar pentru Titu Maiorescu

Una dintre cele mai proeminente voci ale mișcării feministe din România este Sofia Nădejde. Aceasta a fost singura care a reușit să îi țină piept marelui academician, umilindu-l printr-o serie de argumente științifice în articolul „Răspuns d-lui Maiorescu în chestia creierului la femei”, publicat în ziarul România Liberă din anul 1882.

„Dacă inteligenţa e funcţia materiei cenuşii, atunci nu se poate trage nicio concluzie pe baza greutăţii creierelor, căci ar trebui avută în vedere greutatea materiei cenuşii. Dar greutatea nu e cea mai potrivită măsură: calitatea materiei cenuşii, numărul celulelor şi al polilor acestora şi ramificaţiile lor ar trebui să fie măsura inteligenţei”, argumenta Sofia Nădejde, în replică la teoria criticului Maiorescu, potrivit Adevărul.ro.

Polemica celor doi intelectuali a împărțit automat atât societatea, cât și clasa politică, în două tabere: pe de-o parte susținătorii lui Maiorescu, majoritatea bărbați și susținători ai conservatorilor, iar de cealaltă parte cei ai scriitoarei Sofia Nădejde, majoritatea femei.

Sursă Foto: mnlr.ro


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.