Îl recunoașteți, indiferent de cât de veche este poza. Îl admirați de fiecare dată când aveți ocazia să-i constatați, a nu se știe câta oară, frumusețea și trăinicia. Este ”podul de la Cernavodă”, inaugurat Podul Regele Carol I și redenumit ulterior Podul Anghel Saligny, după proiectantul şi executantul lui, care a împlinit 125 de ani.

Calea ferată era echivalentul autostrăzilor de azi

El a fost realizat pentru a asigura legătura feroviară între Bucureşti şi Constanţa, într-o perioadă în care calea ferată era echivalentul autostrăzilor de acum: transportul feroviar a scurtat timpul pe care oamenii şi mărfurile le petreceau pe drum şi a scos din izolare anumite zone ale ţării.

Construcția podului a durat cinci ani, acesta fiind inaugurat la 14 septembrie 1895. La vremea lui, era al treilea ca lungime din lume (4.087,95 de metri).

Fotografii de arhivă

Colectivul de proiectare și de construcție pentru celebrul pod a fost condus de inginerul Anghel Saligny, amintește Biblioteca Națională a României, care pune la dispoziția publicului două fotografii de arhivă.

Noutăți pe plan tehnic

Realizarea podului a însemnat extinderea la o construcție de mari proporții a două noutăți pe plan tehnic: utilizarea oțelului turnat (moale) în locul celui pudlat și a sistemului de grindă cu zăbrele în consolă (grindă Gerber), foarte avantajos din punctul de vedere al rezistenței materialelor, în cazul structurilor cu deschideri mari, mai scrie sursa citată.

Legătura feroviară dintre Fetești și Cernavodă are o lungime de 21 kilometri și cuprinde podurile peste Brațul Borcea și peste Dunăre. Începerea lucrărilor de execuție a avut loc la 26 noiembrie 1890 în prezența Regelui Carol I. Proiectarea și execuția lucrării au fost conduse de inginerul Anghel Saligny.

Cifre

Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 de metri și alte patru deschideri de 140 de metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 de metri. Podul se află la 30 de metri peste nivelul apelor mari ale Dunării, pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge.

Podul Carol I era, la acea vreme, cel mai lung complex de poduri construit în România și al treilea ca lungime din lume. Costul total al tronsonului de linie ferată Fetești-Cernavodă, inclusiv liniile de cale ferată și stațiile, a fost de 35 milioane lei aur, potrivit romaniaregala.ro.

Stele și dorobanți

La capătul podului dinspre Cernavodă, în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independență, a fost ridicat un monument din bronz, reprezentând doi dorobanți. Dorobanții și stemele au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet (1836-1916).

Construirea unui pod de cale ferată peste Dunăre care să lege Ţara Românească de Marea Neagră devenise necesară încă din timpul domniei lui Barbu Ştirbei, notează rfi.ro.

Istorie

În anul răscumpărării liniei Cernavodă-Constanţa în 1882, guvernul român a lansat un concurs internaţional pentru proiectarea a două poduri mari peste Dunăre şi peste braţul Borcea, pe linia Cernavodă-Feteşti. Dar nici unul dintre cele opt proiecte prezentate comisiei de examinare, în anul 1883, de firme din Franţa, Germania, Elveţia şi Belgia nu a fost acceptat pentru execuţie.

Suprastructura podului de peste Dunăre a fost proiectată de Gustave Eiffel a cărui firmă de antrepriză executase, cu puţin timp înainte, podurile metalice ale căii ferate Ploiești–Predeal.

După trei ani, in 1886, are loc un al doilea concurs, la care participă cinci firme, dar până la urmă, comisia îi propune lui Anghel Saligny să prezinte un proiect, în numele  Direcției Generale a Căilor Ferate Române.

Desemnarea lui Saligny

În decembrie 1887, guvernul, prin Ministerul Lucrărilor Publice, îl însărcinează oficial pe Saligny cu elaborarea proiectului liniei Feteşti – Cernavodă. După cinci ani de muncă, podul pespe Dunăre şi cel peste Braţul Borcea, care fac parte din acelaşi proiect, au fost finalizate.

Opera lui Saligny a fost inaugurată în 1895. La inaugurarea podului, Carol I a bătut ultimul nit, care era de argint şi a fost zidit documentul inaugurării, apoi a trecut peste pod un prim convoi cu 15 locomotive, cu o viteză de 60 km/h, urmat de un al doilea tren, cu o viteză de 80 km/h.

Un fel de Ana lui Manole

În tot acest timp, Anghel Saligny a stat sub pod, pe o şalupă, alături de muncitori, pentru a garanta rezistenţa lui. Un fel de Ana a lui Manole, simbol al sacrificiului creatorului.

Inginerul Anghel Saligny s-a născut la 19 aprilie 1854, la Şerbăneşti, judeţul Galaţi. Şi-a făcut studiile gimnaziale la Focşani, apoi studiile liceale la Potsdam, relatează Agerpres.

A studiat Astronomia la Universitatea din Berlin şi, apoi, a studiat la Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg (1870-1874). După terminarea studiilor a lucrat la construcţia căii ferate Cottbus – Frankfurt-am-Order.

Inginer la Serviciul de Poduri și Șosele

După ce revine în ţară, în 1876, este numit inginer la Serviciul de Poduri şi Şosele, lucrând la construcţia căii ferate Ploieşti-Predeal, iar în 1881 este numit director adjunct în cadrul aceluiaşi Serviciu şi îi este încredinţată executarea liniilor ferate Adjud-Târgu Ocna şi Bârlad-Vaslui.

În 1883 a fost numit în serviciul nou creat de poduri şi căi ferate, construind numeroase poduri metalice, între care se distinge cel de la Cosmeşti, peste Siret, cel dintâi mare pod proiectat (pod dublu de şosea şi cale ferată de 430 m lungime), realizat în 1888, lucrare care l-a consacrat ca un remarcabil constructor de poduri.

A construit docurile și antrepozitele din Brăila și Galați

A fost şi şef al Serviciului de Docuri (1884-1901), perioadă în care a construit docurile şi antrepozitele din porturile Brăila şi Galaţi, elaborând soluţii originale atât pentru fundarea cheiurilor şi bazinelor, cât şi pentru construcţia silozurilor de cereale executate, pentru prima oară în lume, din prefabricate din beton armat.

În 1886 a proiectat şi a condus lucrările de execuţie ale primelor poduri metalice cu console fără culee pe linia ferată Filiaşi-Târgu Jiu.

 

---