Scoica a cărei denumire științifică este Cymatioa cooki a fost considerată ca fiind dispărută de cel puțin 40.000 de ani, fiind identificată doar ca fosilă.

Însă în anul 2018, în timp ce scruta coasta californiană în căutarea melcilor de mare, ecologul Jeff Goddard a observat ceva necunoscut: o bivalvă albă, translucidă, de aproximativ 11 milimetri lungime.

Fără a deranja exemplarul, Goddard a realizat câteva fotografii și le-a transmis colegului său Paul Valentich-Scott, curator la Muzeul de Istorie Naturală din Santa Barbara, California, SUA. Nici acesta nu a recunoscut specia.

Cei doi cercetători au reușit să captureze un exemplar viu în anul 2019 și l-au adus la muzeu pentru a-l compara cu alte exemplare fosilizate. Exemplarul nou descoperit semăna foarte mult cu un altul descris în anii 1930 de către paleontologul George Willett.

Willett a denumit specia după Edna Cook, un colecționar de cochilii amator, care a recunoscut fosila ca fiind unică în cadrul unei colecții de peste 30.000 de cochilii. „Când am văzut exemplarul original descris de Willett, am știut imediat” că scoica vie este din aceeași specie, spune Valentich-Scott.

Oamenii de știință sunt intrigați de faptul că creatura nu a fost identificată de comunitatea științifică până acum. Una dintre ipoteze este aceea că habitatul preferat al C. cooki este mai spre sud, în Baja California, Mexic, probabil într-o zonă îndepărtată. O masă de apă caldă ar fi putut aduce scoicile spre nord, în Santa Barbara, California. Până acum, cei doi cercetători au descoperit cel puțin două, dacă nu patru, exemplare vii.

Reapariția rămâne parțial inexplicabilă și plasează scoica (albă, mică și transparentă) ca fiind „renăscută”. Se pare că un număr foarte mic de exemplare a supraviețuit miraculos în Pacific.