Potrivit BBC, „pietrele solare” i-ar fi ajutat pe vikingi să navigheze pe mare chiar şi în largul coastelor Americii de Nord.

De asemenea, jurnaliştii de la BBC notează că o echipă internaţională de oameni de ştiinţă a anunţat că vikingii ar fi utilizat efectul de polarizare pentru a putea naviga pe distanţe mari.

Vikingii au fost buni navigatori şi au călătorit mii de kilometri între Europa de Nord şi America de Nord. Dar fără ajutorul unui compas magnetic, instrument descoperit în secolul al XIII-lea, ei au fost nevoiți se bazeze pe alte instrumente de navigaţie pentru a parcurge distanţe mari în orice condiţii de lumină.

Fără stele, care nu ar fi fost la vedere în cursul zilei, soarele ar fi fost cel mai bun element de reper pentru a stabili cursul navelor către destinaţie. În zilele înnorate sau cu ceaţă navigatorii foloseau doar direcţia vântului pentru a se ghida în drumul lor.

Legedele scandinave, citate de BBC, mai spun că unii dintre vikingi ar fi ridicat „pietrele solare” spre cer pentru a încerca să ghicească poziţia soarelui pe cer în momentele în care aceasta era ascuns de nori.

„Piatra solară” vikingă nu a fost găsită niciodată. Dar un cristal a fost descoperit recent într-o navă scufundată din secolul al XVI-lea. Exista o ipoteză că vechii scandinavi ar fi putut avea același instrument.

Se pare că unele tipuri de cristale au capacitatea de a refracta lumina soarelui (dublă refracție). Multe calcite, turmaline și iolite au aceste proprietăți. Sparta islandeză (un tip de calcit) ar putea fi găsită pe insula cu același nume.

Jurnaliştii de la BBC mai notează că „pietrele solare” puteau fi cu uşurinţă despicate şi transformate într-o formă necesară pentru a obţine efectul de polarizare.