Postul Sfintelor Paști este singurul post precedat de două zile în care se lasă sec, odată de carne – în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți – și apoi de pește, ouă și lactate – în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. Aceasta este considerat cel mai dur post de peste an, motiv pentru care trecerea de la o alimentație normală, la una strictă. Totodată, acest proces poate fi privit și ca o formă de pregătire sufletească a creștinilor.

Originea duminicilor lăsatului sec

Acest obicei a început își are începuturile undeva la începutul secolului VII d. Hr., odată cu hotărârea împăratului roman Heraclius I, cu ajutorul căreia a rezolvat una din problemele creștinilor. Conflictul a pornit de la prezumția că postul ar trebui să dureze șapte săptămâni, respectiv opt săptămâni. Pentru a mulțimi ambele tabere, conducătorul a decis introducerea unei săptămâni neutre, de tranziție, în care să delimiteze perioada în care se consumă carne de restul postului.

Astfel, cuvântul „sec” folosit în sintagma „lăsatul secului” face trimitere la ideea de alimente uscate, lipsite de grăsime. Specialistul în liturghie Badea Crișanu afirmă că acest cuvânt provine și din alterarea expresiei „lăsatul secului”, unde „secul” mai poate însemna și veacul sau timpul secular, lumesc. Motiv pentru care, pe lângă schimbarea dietei alimentare obișnuită, potul îndeamnă și la schimbarea percepției asupra vieții zilnice și îndreaptă pe creștin spre rugăciune, ca act de comunicare și conectare cu divinitatea, potrivit doxologia.ro. 

Tradiții și obiceiuri de lăsatul secului

Lăsatul secului joacă un rol extrem de important în zonele rurale ale României, motiv pentru care oamenii au creat foarte multe tradiții și obiceiuri legate de această sărbătoare, care încă se mai păstrează.

Profesorul Ion Ghiniou este de părere că Duminica Lăsatului sec, integrează în sărbătoarea creștină și câteva ritualuri laice, ce nu au o legătură strânsă cu semnificația religioasă a zilei: “prin fixarea Paștelui în raport cu echinocțiul de primăvară și faza lunară, cele mai importante sărbători și obiceiuri păgâne au fost împinse în afara ciclului pascal, la Lăsatul Secului și la Rusalii”, potrivit doxologia.ro. 

Astfel, această sărbătoare poate marca și trecerea dintre vechiul an agrar și cel nou. Așa se face că până și sărbătorile sunt împărțite în două categorii distincte: unele care au loc înainte de Lăsatul Secului, în săptămâna numită „Săptămâna Nebunilor” și o serie de tradiții care se țin în săptămâna precedentă acestui moment în săptămâna „Cailor lui Sântoader”.

O tradiție respectată în multe regiuni ale României este cel de batere a halviței. La acest obicei participă, în general, copiii și adolescenți care se întrec pentru a prinde cu gura, halvița pe care gazda o leagă cu o sfoară. Partea amuzantă este că participanții sunt legați la mâini și încearcă să prindă cât mai repede halvița care este plimbată prin fața lor, pentru a face procesul cât mai dificil. Copiii sunt organizați în echipe de câte doi, iar cei care reușesc să prindă halvița cu gura o primesc drept recompensă.

O altă datină este cel al focurilor purificatoare. În satele din Covasna, de Lăsatul Secului acest obicei se practică din moși strămoși. La lăsarea nopții sătenii aprind pe dealuri focuri, care se spune că purifică și păzesc satul de spiritele rele.

Pe de altă parte, în Muntenia, nurorile respectă un alt obicei. Acestea pregătesc plăcinte cu brânză dulce și stafide, pe care le dau în dar apoi soacrelor. În acest fel se spune că relațiile lor vor rămâne la fel de „dulci” precum plăcintele și în perioada Postului Mare.

Sursă Foto: stirilekanald.ro