La 6 august se împlinesc 103 ani de la bătălia de la Mărășești. Victoriile de la Mărăşti şi Mărăşeşti din vara lui 1917 sunt invocate cel mai adesea atunci când se vorbește despre Primul Război Mondial și modul în care trupele române au luat parte la bătăliile decisive. Bătălia de Mărășești a fost ultima operaţiune de amploare a Antantei pe Frontul de Est.

Cel mai des invocate victorii

Din întreaga istorie românească a primului război mondial, victoriile de la Mărăşti şi Mărăşeşti din vara lui 1917 sunt invocate cel mai des.

După ofensiva de la Mărăşti de la jumătatea lui iulie, pe 6 august forţele româno-ruse resping un puternic atac al trupelor germane şi austro-ungare la Mărăşeşti.

În zilele următoare, pe Valea Oituzului, soldaţii inamici reuşesc un mic avans, dar pe ansamblu, armata română a rezistat cu o îndârjire impresionantă.

Statul român a supraviețuit

Puterile Centrale nu au reuşit să spargă frontul, aşa cum s-a întâmplat în Ucraina şi Polonia. Statul român, redus la acel moment doar la Moldova, a supravieţuit, comentează Digi24.

„Pe aici nu se trece!”, deviza născută pe câmpul de luptă al Mărăşeştilor a intrat in istorie prin jertfa a peste 27 000 de români care au tinut piept atacurilor armatei germane în trei mari bătălii ale Primului Război Mondial, în iulie şi august 1917, notează Știrile TVR.

„Întru slava eroilor neamului” au fost ridicate un mare Mausoleu la Mărăşesti, cel mai impunator din ţară, şi un altele la Mărăşti şi Soveja, iar povestirile despre marile lor fapte de arme au rămas pentru totdeauna în conştiinţa românilor.

Contextul istoric

România intrase în război pe 27 august 1916. Lupta de partea Antantei, alături de Franţa, Imperiul Britanic şi Imperiul Rus, împotriva Puterilor Centrale, reprezentate de Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman şi Bulgaria, cu o armata de 500 de mii de militari organizată în 23 de divizii. Erau puţini ofiţeri profesionişti, dotarea insuficientă şi soldaţii slab pregătiţi.

La doar o luna de la începutul războiului trupele române au fost înfrânte pe frontul din Dobrogea, la Turtucaia, şi după încă o luna urma şi eşecul încercării de spargere a frontului germano-bulgar, cu uriaşe consecinţe pentru tot restul campaniei.

Şi pe frontul din Transilvania armata română a fost împiedicată să înainteze, fiind nevoită să se retragă în interiorul graniţelor naţionale.

Bucureștiul ocupat

Până la sfîrşitul anului 1916 Bucureştiul a fost ocupat şi curând mare parte a teritoriului României s-a aflat sub ocupaţia trupelor germane conduse generalii Falkenhayn şi Mackensen. Armata română pierduse 300 de mii de soldaţi – morţi, răniţi, dispăruţi sau prizonieri.

Luptele au continuat în 1917. Guvernul alături de o parte a populaţiei s-au retras în Moldova care rămăsese neocupată, de asemenea şi armata care o proteja împotriva atacurilor germane.

Armata germană, comandată de generalul Mackensen, încerca să străpungă frontul româno-rus printr-o puternică ofensivă şi să ocupe pămîntul dintre Siret şi Prut.

Înțelegerea

Conform înţelegerii dintre germani şi austro-ungari, dacă armatele române erau învinse, întreg teritoriul românesc urma să fie anexat de Austro-Ungaria, ducând la dizolvarea României că stat.

Dar, bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, desfăşurate sub coordonarea echipei Marelui Cartier General român condus de generalul Constantin Prezan, secondat de comandantul Armatei I Române, generalul Constantin Christescu, i-au uimit până şi pe nemţi cu modul în care a fost conceput planul de luptă.

Iulie şi august 1917, luni de foc la Mărăşti, Mărăşesti şi Oituz

În 22 iulie 1917, de pe înălţimile ce dominau Mărăştiul, a început atacul armatei române asupra trupelor germane cu scopul de a încercui şi distruge Armata a 9-a printr-o ofensivă în zona bazinului Soveja şi încă un atac în direcţia Siretului inferior la Nămoloasa, operaţiune la care însă s-a renunţat.

Opt ore de bombardamente au creat 12 breşe în rândurile de sârmă ghimpată. Sub adăpostul întunericului şi mascaţi de relief, în dimineaţă zilei de 24 iulie infanteria română a început asaltul cu lupte la baionetă respingând forţele germane.

Până la 1 august frontul a fost spart pe o lungime de 35 de kilometri, avansindu-se circa 28 de kilometri, s-au eliberat 30 de localităţi şi un teritoriu de aproximativ 500 de km pătraţi.

Operațiune de succes

A fost cea mai de succes operaţiune militară aliată din 1917, victoria de la Mărăşti contribuind enorm la ridicarea moralului soldaţilor, dar, în cele 10 zile de lupte crâncene au pierit 1469 de soldaţi şi au fost răniţi încă 3052 de ostaşi ai Armatei a II-a Române, iar inamicul a suferit pierderi încă şi mai grele.

În urma înfrângerii suferite la Mărăşti, generalul german Mackensen a decis un atac pe direcţia Mărăşeşti-Adjud, dat de Armata a 9-a Germană, în timp ce Armata 1 Austro-Ungară urma să atace înspre Oituz.

Ofensive

Operaţiunea complexă, de apărare şi menţinere a liniei frontului punctată de 61 de riposte ofensive din partea românilor, era desfăşurată în condiţiile în care armata rusă, în plină disoluţie revoluţionară, îşi părăsea poziţiile.

Germanii şi austro-ungarii plasaseră lângă Mărăşeşti 12 divizii cu peste 1100 tunuri şi în 6 august a început atacul prin focuri de artilerie germană asupra luncii Siretului, apărată de ruşii care începuseră să se retragă din faţă trupelor inamice.

Pe poziţiile lor au intervenit însă soldaţii români din Divizia 5 şi 9 Infanterie, în timp ce alte două regimente au oprit ofensivele pe direcţia Moara Albă- Furceni.

Rezistanta ostaşilor românilor a fost neobişnuit de dîrză în decursul celor 14 zile de lupte de la Mărăşeşti, continuate apoi şi la Varniţa şi Muncelu. Au pierit în lupte 480 de ofiţeri şi 21.000 de soldaţi români, dar eroicele lor fapte de arme au intrat în istorie.

Concomitent cu bătălia de la Mărăşeşti s-a luptat şi pe văile Casinului, Slănicului, şi a Oituzului pentru a opri ofensiva germano-austro-ungară care urmărea pătrunderea în Moldova.

Misiunea de la Oituz a fost încredinţată trupelor conduse de generalul Friedrich von Gerock, iar disproporţia de forţe era destul de mare, în defavoarea românilor care acopereau şi breşă lăsată prin plecarea corpului de armata rus.

Ostașii români au rezistat cu eroism

Animaţi de deviza, „Pe aici nu se trece!”, lansată de generalului Eremia Grigorescu care a condus personal operaţiunile, ostaşii români au rezistat cu eroism în faţă diviziilor inamice, începând din 8 august şi până la 22 august. Pierderile Armatei a II-a în bătălia de la Oituz au fost însemnate, 1.800 morţi, 4.850 de răniţi şi 1.570 de dispăruţi, dar armata română a rezistat dovedind lumii, că „pe aici nu se trece!”.

Pe 8 septembrie 1917 când au încetat operaţiunile militare, România pierduse în total 27.000 de oameni, iar Germania în jur de 47.000. Pe întreaga perioada a confruntărilor cu Puterile Centrale, România a pierdut însă 250.000 de soldaţi şi 430.000 de civili, aproape 10% din populaţia ţării.

Mausoleul de la Mărășești

Cel mai important mausoleu al eroilor din Estul Europei a fost construit la Mărăşeşti, „Întru slavă eroilor neamului”, aşa cum a fost scris pe frontispiciu, în memoria celor 480 de ofiţeri şi peste 21.000 de soldaţi care şi-au jertfit viaţa în lupte.

Mausoleul a fost ridicat la iniţiativa Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române, pe pământul donat chiar de socrul marelui general Eremia Grigorescu, boierul Georges Ulise Negropontes, şi inaugurat în 18 septembrie 1938.

În impresionantul monument sunt osemintele a 5.073 de soldaţi, ofiţeri şi preoţi, în 154 de cripte individuale şi 9 cripte comune.

Aici sunt şi osemintele micuţei eroine Măriuca Zaharia, pe Culoarul Cavalerilor, alături de maiorul mitralior Grigore Ignat sau locotenentul Gabriel Pruncu, dar şi mormântul generalului Eremia Grigorescu, sprijinit pe osemintele a 600 de eroi necunoscuţi.

În muzeul mausoleu sunt expuse steaguri, arme, tunuri, proiectile sau alte trofee şi documente revelatoare pentru luptele de la Mărăşeşti, iar de pe terasă, de lângă marele basorelief care înfăţişează episoade din timpul crincenelor bătălii, se vede Valea Siretului apărată de eroi cu preţul vieţii.

Mausoleele de la Focşani, Mărăşti, Mărăşeşti şi Soveja au fost restaurate, printr-un proiect început în 2007, şi introduse în circuitul turistic Drumul de glorie, împreună cu alte monumente istorice şi religioase, care cuprinde localităţile Focşani, Mărăşeşti, Panciu, Străoane, Varniţa, Mărăşti şi Soveja.

---