Eroii au devenit, rând pe rând, nume de străzi. Este locul lor, cuminte, din păcate atât poate face posteritatea asta șchioapă pentru ei.
Doar din când în când mai sunt deranjați, poate, de vreo căutare pe Google.
Totul a început cu o ușoară nedumerire. Cauți o adresă, undeva în zona AFI Cotroceni, o găsești, totuși undeva la intersecția dintre analog și digital în creierul tău pică întrebarea:
Cine este Mihaela Marcu Ruxandra?
Născută pe 25 martie 1968 în București, era fiica lui Victor și a Corneliei. Tatăl ei, balerin la Opera Națională, intrase în vizorul Securității și îi era ascultat telefonul pentru că din 1983 avea un frate plecat în Statele Unite. Fiica avea o relație foarte apropiată cu părintele ei. „Uite, tătuțule, până și degetele mele seamănă cu ale tale”, îi spunea.
Ruxandra Marcu a urmat școala nr 150 din Cotroceni, iar în privat a învățat să vorbească limba germană și să cânte la vioară. A absolvit liceul „Spiru Haret”, apoi a dat admiterea la Facultatea de Energetică. A picat, însă aceasta nu a descurajat-o. S-a angajat contabilă la Filiala Produse din Metal a orașului și a reușit să intre la Academia de Studii Economice. În perioada premergătoare Revoluției, locuia pe strada Andrei Mureșanu nr 1 și compunea poezie în timpul liber.
“Dacă nu începe și la București, eu plec la Timișoara”
După izbucnirea revoltei la Timișoara, le-a mărturisit părinților că vrea să se meargă acolo: „Tati, dacă nu începe și la București, eu plec la Timișoara”. Întrebată de ce se gândește la asta, ea a explicat că “ce trebuia să faceți voi vom face noi”. A continuat să urmărească evenimentele ascultând ilegal posturile de radio Europa Liberă și Vocea Americii.
21 decembrie
Pe 21 Decembrie 1989, avea zi liberă și se găsea în oraș cu prietenul ei Alexandru ca să-și cumpere cizme și rochie pentru petrecerea de Revelion. Însă, când au ajuns pe bulevardul Magheru, cei doi nu au intrat în magazine, ci într-o coloană de oameni care se apropia scandând. În jurul orei 17:30, se găseau la Sala Dalles, unde se scanda “Libertate”, “Timișoara, Timișoara”, “Vom muri și vom fi liberi”.
Cuplul se ținea de mână, când Ruxandra a fost smulsă de lângă prietenul ei. Un autocamion militar se apropiase de manifestanți prin spate și brusc accelerase. A intrat în plin și s-a oprit când patina pe carne. 14 tineri au ajuns sub vehiculul de șase tone. Alexandru a privit neputincios cum își pierde iubita printre roțile pline de sânge.
“Incidentul”
Incidentul – așa a fost numit, incidentul – s-a soldat cu 7 revoluționari decedaţi, 7 revoluționari răniţi grav și vătămarea unui elev militar. Raportul medico-legal notează sec că moartea Ruxandrei Marcu a fost din cauza fracturilor de bază şi boltă craniană, cu dilacerare cerebrală.
Procurorul militar Vasile Pantea l-a considerat “caz fortuit” întrucât ar fi fost un accident și a dispus neînceperea urmării penale.
Camionul care i-a ucis pe tineri se îndrepta de la intersecția rutieră Universitate către demonstranți și s-ar fi aruncat cu obiecte înspre el. Procurorul susține că șoferul și-ar fi pierdut pentru scurt timp cunoștința întrucât ar fi fost “lovit în cap cu o cărămidă”. Acesta a fost singura persoană cercetată în dosar, ulterior disculpată. Niciodată nu a fost lămurit motivul pentru care traseul de deplasare era prin masa de oameni.
Erou martir
Marcu Ruxandra Mihaela a fost declarată erou martir prin Decretul 110/ 13.12.1991. Strada unde a crescut îi poartă numele, lângă fostul sediu al Ministerului Apărării Naționale.
La 250 de metri depărtare se găsește un bulevard care până în 2021 s-a numit Vasile Milea, ministrul militar ce a coordonat represiunea.
Mama fetei povestește cum tatăl s-a dus la mormântul fiicei de trei ori pe săptămână până a murit.
Când colegii îl întrebau de ce nu solicită banii de urmaș al unui erou, le repeta același lucru: „Nu vreau nimic pe sângele copilului meu”.
Sursă Asociația București
Foto VICE
Comentariile sunt oprite pentru acest articol