Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, industrializarea a dus la schimbări profunde în societățile tradiționale europene. În același timp, Franța încerca să stabilească o nouă ordine socială după sfârșitul Revoluției Franceze. Unii gânditori precum Adam Smith au încercat să explice schimbările rapide din societate în termeni economici, în timp ce alți gânditori precum Jean-Jacques Rousseau le-au explicat în termeni filosofici. În acest context de nesiguranță socială, în Franța, filosoful socialist Henri de Saint-Simon a încercat să analizeze cauzele schimbărilor sociale. El a sugerat că există un tipar al progresului social. Cu toate acestea, abia discipolul acestuia, Auguste Comte a pus în practică ideile lui Saint-Simon dezvoltând așa-numita „fizică socială”, denumită ulterior „sociologie”.

Comte a fost puternic influențat de curentul Iluminismului și de gândirea rațională și obiectivă. Totodată, apariția metodei științifice i-a influnențat puternic abordarea lui Comte asupra filosofiei. Acesta a făcut o analiză detaliată a științelor naturale și a metodologiei lor, apoi a propus ca toate ramurile științelor să adopte principiile științifice bazate pe metoda observației. Prin acest demers, Comte s-a impus ca unul dintre pionierii pozitivismului în științele sociale.

Potrivit lui Comte, venise timpul pentru apariția unei științe sociale care să explice mecanismele ordinii și schimbării sociale, așa cum științele reale ajutau la înțelegerea mediului înconjurător. Astfel, Comte considera că studierea societăților umane reprezenta cea mai complexă și mai provocatoare știință, punând astfel bazele sociologiei.

Marea teorie a evoluției sociale s-a transformat și într-o analiză a progresului social, o alternativă față de descrierea stagiilor sociale ale oamenilor – vânător, culegător, nomad, agricultor, etc. Potrivit lui Comte, societatea franceză până la apariția Iluminismului se afla în faza teologică, ordinea socială fiind bazată pe dogmele religioase. După revoluția de la 1789, societatea franceză a intrat în așa-numita fază metafizică, ordinea socială fiind atinsă de data aceasta pe baza principiilor seculare și ideale precum libertatea, drepturile și egalitatea. Comte considera de asemenea, că recunoașterea neajunsurilor societății franceze post-revoluționare va contribui la progresul social, care în viziunea lui reprezenta intrarea în faza pozitivistă, unde ordinea socială putea fi determinată în mod științific.

Pe scurt, ideile lui Comte pot fi rezumate astfel:

---