Aproximativ 7,6 milioane de persoane suferă anual un AVC ischemic, iar mai mult de jumătate dintre acestea dezvoltă ulterior un anumit tip de afectare fizică sau psihică: pierderea mișcării voluntare a unui braț sau a unui picior, tulburări de vorbire sau probleme de depresie și anxietate. Acum, oamenii de știință au demonstrat într-un studiu preclinic că picături nazale care conțin o anumită moleculă pot ajuta șoarecii să se recupereze de consecințele biologice dăunătoare ale unui accident vascular cerebral (AVC), și speră că tratamentul ar putea funcționa și la oameni.

În mod esențial, tratamentul nu este aplicat imediat, ci este inițiat după șapte zile de la producerea unui AVC.

Acest lucru înseamnă că cei care nu pot fi ajutați imediat după un AVC ar putea fi protejați împotriva celor mai grave efecte ale acestei afecțiuni a țesutului cerebral.

Molecula-cheie din picături este peptida complementului (un lanț de aminoacizi) C3a, despre care oamenii de știință știu deja că joacă un rol important în sistemul imunitar al organismului, precum și în dezvoltarea și plasticitatea creierului.

„Cu această metodă, nu mai este nevoie de o cursă contra cronometru”, spune neuroimunologul Marcela Pekna de la universitatea din Göteborg, Suedia.

Dacă tratamentul va fi folosit în practica clinică, toți pacienții cu AVC ar putea beneficia de el, chiar și cei care ajung la spital prea târziu pentru tromboliză sau trombectomie, spune cercetătoarea.

Ea precizează că, cei care mai au dizabilități rămase după ce cheagul a fost îndepărtat ar putea să se îmbunătățească și cu acest tratament.

Întârzierea este, de fapt, deliberată.

Aplicată prea devreme, peptida C3a poate crește numărul de celule inflamatorii din creier, unde ar începe să facă mai mult rău decât bine.

Oamenii de știință au indus la șoareci un AVC ischemic artificial, cel mai frecvent tip de AVC care există.

După o săptămână, picăturile nazale s-au dovedit a ajuta șoarecii să-și recupereze funcțiile motorii mai repede și mai complet, în comparație cu un grup placebo.

De asemenea, noul studiu oferă  o idee mai bună despre efectul C3a asupra creierului.

Scanările RMN au arătat că peptida a ajutat la creșterea numărului de conexiuni între celulele nervoase din creierul șoarecilor.

„Rezultatele arată că peptida C3a afectează funcția astrocitelor – adică a celulelor care controlează multe dintre funcțiile celulelor nervoase, atât în creierul sănătos, cât și în cel bolnav – și care sunt semnalele pe care astrocitele le trimit către celulele nervoase”, spune cercetătorul în neuroștiințe Milos Pekny de la universitatea din Göteborg.

Studiul se bazează pe cercetări anterioare ale unora dintre aceiași cercetători privind modul în care peptida C3a poate proteja împotriva și inversa leziunile provocate de AVC.

Faptul că aceștia au reușit să repete rezultatele demonstrează potențialul acestei abordări specifice.

Picăturile nazale cu peptida C3a ar putea face o diferență majoră pentru cele aproximativ 7,6 milioane de persoane care suferă anual un AVC ischemic.

Mai mult de jumătate dintre acestea rămân cu un anumit tip de afectare fizică sau psihică după un AVC: pierderea mișcării voluntare a unui braț sau a unui picior, tulburări de vorbire sau probleme de depresie și anxietate.

Deși cercetătorii vor trebui să se asigure că tratamentul este viabil și la oameni, această potențială abordare de tratament ar putea fi adăugată pe lista celor câteva opțiuni posibile pe care cercetătorii le explorează în prezent.

„Ambiția noastră este de a dezvolta metoda pentru a o face utilizabilă în practica clinică, dar pentru a ajunge acolo și, mai ales, pentru a putea efectua studiile clinice necesare, trebuie să ne asociem cu un partener din industria farmaceutică”, a menționat Pekna.

Cercetarea a fost publicată în Journal of Clinical Investigation – JCI.

---