Cetatea dacică de la Cugir se situează pe platoul superior al dealului ”Cetate” având o altitudine de 495m și o bună vizibilitate asupra zonelor înconjuratoare până în Valea Mureșului. Între sec. I a. Chr – I p. Chr. platoul a fost fortificat cu două centuri de apărare (un val de pământ cu palisadă și un zid de piatră cu suprastructură de lemn).

De asemenea, în zona exterioară fortificației au fost amenajate terase pe care s-au ridicat construcții civile. În final, locuirea dacicp s-a extins pe platourile inferioare ale dealului și pe terasele din valea râului Cugir.

Cu ocazia săpătorilor arheologice efectuate în cetatea de la Cugir au fost identificate urmele unor locuințe, amenajări gospodărești și gropi de provizii.

În zona centrală a platoului superior a fost dezvelzită o mare construcție cu absidă. Astfel de clădiri au fost identificate și în alte cetăți dacice, unii arheologi fiind de părerecă au fost folosite ca sanctuare, alții considerând că au avut rol de reședințe civile pentru aristocrația dacică.

Din toate aceste complexe de locuire a fost recuperat un bogat material arheologic reprezentat in special de fragmente de vase ceramice tipice olăriei dacice, dar și de obiect din metali: unelte de fier, piese de port și accesorii vestimentare din bronz, monede de argint grecești și locale.

Toate aceste materiale indică faptul că cetatea de la Cugir a fost edificată în jurul anului 150 a. Chr, ea fiind distrusă în urma unui incendiu violent cu ocazia războaielor daco-romane de la începutul sec. II p. Chr

Cetatea dacică de la Cugir este presupusă a fi Cetatea Singidava, menţionată de către Ptolemeu ca fiind cea mai mare și mai bogată cetate de pe valea Mureșului.

Deși anterioară regatului lui Burebista, cetatea de la Cugir a făcut ulterior parte din lanţul de cetăţi dacice de apărare a Sarmizegetusei din munţii Orăştiei. Cercetările întreprinse aici au evidențiat faptul că elementele de fortificație aparțin celei de a doua epoci a fierului.

Vestigiile dacice de locuire găsite pe versanții dealului datează din secolele V-IV î.Hr., iar amenajarea propriu-zisă a cetății a fost făcută în secolele III-II î.Hr. și a durat până la cucerirea romană când a fost incendiată.

Platoul superior al Dealului Cetate şi terasele care-l înconjoară sunt artificiale, dealul iniţial, sub forma unui con alcătuit din micaşist, fiind tăiat şi terasat pentru locuire.

Necropola cetății, ”mormântul princiar”

Au fost descoperite aici locuințe dacice, gropi de provizii, ceramică, monede, dar și artefacte din lumea grecească sau romană, produse care certifică existența unor relații comerciale. De cea mai mare atenție s-a bucurat însă necropola cetății cu cele patru morminte tumulare de incinerație.

“Mormântul princiar”, presupus a fi aparținut unui tarabostes local, conținea un frumos car de paradă cu patru roți și resturile incinerate a trei cai precum şi numeroase obiecte din fier, bronz, argint și aur, cămașă de zale din fier închisă cu butoni din argint suflați cu aur, un scut de lemn placat cu piele, un vârf de lance, o sica, o sabie dreaptă de tip celtic, garnitura unui arc, piese de vestimentație. Se remarcă un placaj de aur lucrat în tehnica au repoussé, terminat cu o reprezentare în stil animalier.

A fost cercetat și un al doilea mormânt, nu la fel de bogat, dar care conținea două săbii, o cămașă de zale din fier și obiecte de argint. Se pare că în cetatea de la Cugir locuiau permanent comandantul și o mică garnizoană, iar pe terasele din afara sa o mare parte a locuitorilor așezării.

Cercetările arheologice făcute în anii 1977-1978, au ajuns doar la terasele cetății, iar vârful, cetatea propriu-zisă, a rămas necercetată. Zonele cercetate arheologic în această perioadă au fost ulterior acoperite cu pământ.

La suprafaţă nu există nicio urmă care să certifice existenţa unei locuiri sau aşezări. Cu toate acestea, ca o recunoaștere a valorii ei certe, Cetatea dacică de la Cugir este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice sub denumirea de „Situl arheologic de la Cugir Cetăţuia”.

După cucerirea şi distrugerea cetății de la Cugir, locuitorii s-au deplasat în Valea Viilor unde s-au descoperit vestigii ale locuirii dacice dar și romane, fiind găsite fragmente foarte bine conservate ale unei conducte romane de apă care alimenta probabil o vilă rustică.

Vestigii dacice

Vestigii ale locuirii dacice se găsesc peste tot pe raza orașului, pe Valea Viilor, pe dealul Chiciura, pe valea râului Cugir și pe toate dealurile care mărginesc orașul.

Consiliul Județean Alba aprobă în ședința din octombrie transmiterea cotei de jumătate din două terenuri aflate la Cugir, în vederea derulării proiectului de punere în valoare și valorificare a sitului arheologic Cetățuia.

Demersurile administrative sunt pentru redarea în circuitul turistic al cetății dacice de la Cugir.

În mai 2023, a fost încheiat acord de asociere între CJ Alba și Primăria Cugir, pentru realizarea în comun a obiectivului de investiții: „Punerea în valoare și valorificarea Sitului arheologic de la Cugir Cetățuia”, scrie Alba24.

În ședința din 19 octombrie, se aprobă încuviințarea cererii adresate Consiliului local al Orașului Cugir pentru transmiterea cotei de 1/2 părți din imobilele – teren, înscrise în CF nr. 81484 Cugir și CF nr. 73312 Cugir cu nr. cadastral 747, din domeniul public al Orașului Cugir în domeniul public al Județului Alba.

---