Muzica de sărbători pare proiectată într-un laborator pentru a rămâne blocată pe “repeat” în capul tău pe tot parcursul lunii decembrie. Ei bine, se pare că nu ai luat-o razna, cam așa este.

Este sezonul, la urma urmei, să auzi „Jingle Bells” și „Deck the Halls” peste tot, inclusiv în interiorul propriului tău cap. Deși nu există studii care să cuantifice cât de des melodiile de sărbători rămân blocate în creierul oamenilor, rapoartele anecdotice sugerează că acestea sunt puternici “viermi de ureche” – termenul pentru un fragment de cântec care nu se va opri din a răsuna în mintea ta. Ho ho Ho!

Știința despre “viermii de ureche” poate indica unele motive pentru care muzica de sărbători rămâne atât de ușor blocată pe “repeat” în mintea oamenilor. Deși nu există o rețetă unică pentru un vierme în ureche, studiile au arătat că există unele puncte comune.

Niște studii

În primul rând, expunerea: unul dintre cele mai mari studii realizate vreodată despre “earworms/viermii de ureche”, o investigație din 2017 în revista Psychology of Aesthetics, Creativity, and the Arts, a constatat că poziția unui cântec în topurile de muzică populară și recurența acestei poziții au fost ambele legate de șansele ca acesta să fie raportat ca fiind un earworm.

Datele referitoare la cântece, care au fost colectate între 2009 și 2012, sunt o mărturie a acestei constatări. Melodiile care au avut cele mai multe șanse de a fi numite „viermi de ureche” în cadrul studiului erau probabil să fie difuzate pe repeat la momentul respectiv: „Bad Romance”, de Lady Gaga, „California Girls”, de Katy Perry și „Somebody That I Used to Know”, de Gotye, au fost toate pe listă. Doar trei melodii din primele nouă – „Don’t Stop Believing”, de Journey, „Bohemian Rhapsody”, de Queen, și (în mod corespunzător) „Can’t Get You Out of My Head”, de Kylie Minogue – nu erau recente. Știți ce spun.

După cum poate atesta orice lucrător din comerțul cu amănuntul, muzica de Crăciun este omniprezentă în decembrie, ceea ce înseamnă că expunerea unei persoane la ea este ridicată. „Trebuie să o asculți des și poate chiar să o auzi fără să o asculți în mod conștient”, spune Francesca Talamini, cercetător postdoctoral în psihologie la Universitatea din Innsbruck, Austria, care studiază muzica și memoria.

Alte cercetări

Apoi, există muzica în sine. Cercetările nu au ajuns întotdeauna la un acord cu privire la existența unui anumit tip de muzică care are șanse să devină un “vierme de ureche”: caracteristicile melodiilor care pot fi cântate conferă cântecelor o anumită aderență.

Un mic studiu prezentat la o conferință din 2012 a constatat că melodiile raportate în mod obișnuit ca fiind „viermi de ureche” aveau mai multe șanse decât melodiile la fel de populare care nu sunt viermi de ureche să aibă note mai lungi și distanțe mai scurte între acute. Acest lucru înseamnă că erau destul de ușor de cântat de către neprofesioniști – gândiți-vă la „melodiile preferate de karaoke”.

Studiul mai amplu din 2017 privind “viermii de ureche” nu a replicat această constatare, dar a constatat că melodiile cu viermi de ureche aveau mai multe șanse decât cele fără viermi de ureche să aibă, în general, caracteristici comune cu melodia pop medie.

Muzica de sărbători, adesea scrisă pentru servicii religioase și colinde de grup, este concepută pentru a fi simplă și ușor de cântat, spune Talamini. „Structurile simple sunt mai ușor de perceput pentru creierul nostru și, prin urmare, sunt mai ușor de memorat”, spune ea.

Explicații ultraștiințifice

Procesarea muzicii este o activitate la nivelul întregului creier care începe cu cortexul auditiv, o regiune a cortexului care se află aproximativ în spatele urechii și care procesează orice fel de sunet. Având în vedere numeroșii factori care influențează modul în care o persoană percepe un singur cântec – ritm, intonație, versuri, emoție, memoria melodiei și orice amintiri personale atașate muzicii – o mare varietate de regiuni ale creierului sunt rapid implicate.

De exemplu, potrivit unui articol de analiză din 2022 publicat în revista Nature Reviews Neuroscience, regiunile cerebrale asociate cu mișcarea (zonele motorii) se activează ca răspuns la ritm, în timp ce girusul frontal inferior din cortexul prefrontal poate procesa unele aspecte ale armoniei și ordinea notelor și ritmurilor. Versurile sunt procesate în zonele de limbaj, în timp ce emoțiile stârnite de muzică apar în rețelele de recompensă ale creierului, activând regiuni precum nucleul accumbens, o structură foarte elementară care se află în profunzimea creierului anterior.

Când oamenii își imaginează muzică, aceleași regiuni se activează, mai puțin receptorii auditivi, spune Shihab Shamma, profesor de inginerie electrică și informatică la Universitatea din Maryland. Este posibil ca oamenii să fie destul de unici în ceea ce privește capacitatea lor de a aprecia muzica, spune Shamma.

Modele de muzică

Pe lângă această apreciere fundamentală pentru muzică, oamenii se aculturază la anumite tipuri de tonuri și melodii. „Atunci când crești într-o anumită cultură, dezvolți un model de muzică care se află în capul tău și anumite așteptări cu privire la ceea ce este muzica”, spune Shamma.

Muzica de sărbători, bineînțeles, poartă o mulțime de semnificații culturale – este legată de emoții și amintiri autobiografice ale anotimpurilor de iarnă trecute. O descoperire celebră despre muzică și alte activități culturale, spune Shamma, este că oamenii le plac cel mai mult atunci când sunt puțin familiare și puțin noi. „Cea mai mare plăcere este atunci când te afli la mijloc între acestea”, spune el.

Dacă nu altceva, această știință poate explica de ce există un apetit aparent nesfârșit pentru noi înregistrări de „Santa Claus Is Comin’ to Town”, „Jingle Bell Rock” și „Let It Snow!”. Let It Snow! Let It Snow!” – și de ce aceste cântece nu vor ieși din capul tău până când se apropie noul an.

Pentru a reveni, evident, anul următor

---