5 decembrie 2020, 20:44

De Ziua Mondială a Libertății Presei, o istorioară despre cenzură

Ziua de 3 mai a fost declarată Ziua Mondială a Libertății Presei la 23 decembrie 1993 de către Adunarea Generală a ONU, prin adoptarea rezoluției privind „Promovarea libertății presei în lume”, o presă liberă și independentă fiind o componentă esențială a societății democratice.

Evenimentul este un prilej de evaluare a stării libertății presei în lume, de reiterare a valorilor democratice și de comemorare a jurnaliștilor care și-au pierdut viața făcându-și datoria, notează Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe.

Puterea informației

Inventarea tiparului în secolul XV a contribuit la răspândirea fără precedent a informațiilor, la dezvoltarea ideilor și influențarea opiniei publice prin cărți și ziare la un nivel pe care doar marile religii îl mai atinseseră până atunci.

Din aceste motive, autocrații timpului au încercat aproape imediat să obțină controlul asupra informațiilor difuzate, instaurând diferite forme de cenzură, astfel încât libertatea cuvântului și a presei au devenit unul dintre simbolurile libertății, mai ales după Revoluția Franceză din 1789, scrie sursa citată.

În Principatele Române situația nu era diferită de restul Europei, iar odată cu adoptarea primelor instituții moderne în perioada Regulamentelor Organice (1831), birourile cenzurii presei au fost instaurate în mod oficial, pe lângă cele două Ministere de Externe de la Iași și București.

Desființarea biroului

În 1859, după Unirea Principatelor, biroul cenzurii era desființat, apreciindu-se că “Acest din urmă era o anomalie a depinde de Ministerul din Afară, și orice fel de supraveghere asupra presei s-ar mai legiui în viitor, va fi mai mult de competența Ministerului din Năuntru, care e însărcinat cu păzirea ordinei în năuntru țării”.

Regimul personal instituit de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza după 2 mai 1864, a dus la reactivarea cenzurii presei, de data aceasta pe lângă Ministerul de Interne, fapt ce a provocat nemulțumirea inamicilor săi politici.

Pentru tânăra diplomație română presa reprezenta o sursă importantă de informații, Cabinetul având sarcina realizării revistei presei pentru ministrul de externe, misiunile României din străinătate fiind obligate să monitorizeze cele mai importante știri din țara de reședință.

Interes pentru evenimentele internaționale

După obținerea independenței și consolidarea statului, opinia publică și presa din România au început să fie tot mai interesate de evenimentele internaționale și, similar, în străinătate erau cerute informații despre țara noastră.

La 30 mai 1905 era înființat un Birou de Presă în cadrul Ministerului Afacerilor Străine, având ca sarcină centralizarea tuturor informațiilor referitoare la activitatea ministerului și a chestiunilor de actualitate din politica externă internațională privind România, provenind în principal de la misiunile diplomatice, selecționarea acestora și punerea la dispoziția ziarelor românești spre publicare și informarea opiniei publice, publicațiile folosind desigur selectiv informațiile, în funcție de politica editorială, interese etc.

Sursă de informare oficială

În mod asemănător, Biroul de Presă centralizând date și informații de la celelalte ministere din România, înaintate misiunilor diplomatice și oficiilor consulare din străinătate, oferind astfel o sursă de informare oficială.

Documentele păstrate prezintă interes și pentru istoria presei din România, cu această ocazie realizându-se un recensământ al tuturor publicațiilor din țară, în unele județe ne-existând nicio publicație în timp ce în altele presa era bine reprezentată.

Urmăriți aici postarea Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, din pagina lor de Facebook:


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.