Stațiunea Băile Herculane este poziționată la o altitudine de 168 metri în partea de sud – vest a României și este inclusă în Parcul Național Valea Cernei – Domogled.

Aceasta este una dintre primele stațiuni balneare din întreaga lume cu o vechime atestată documentar de peste 1850 de ani. Aceste afirmații sunt dovedite chiar print-o tabula votiva „ Zeilor și divinităților apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimiși ca delegați romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcîndu-se nevătămați, au ridicat acest prinos de recunoștință ”. În timpul civilizației romane pe Valea Cernei a fost realizat acest punct de atracție destinat aristocraților din Roma antică. Romanii sosiți în Dacia fiind impresionați de puterile apelor tămăduitoare au închinat acest loc lui Hercules.

Din perioada romanilor în aceste locuri au rămas numeroase vestigii precum băi, statui, monede, tabule votive ( ridicate în semn de recunoștință zeilor ) ș.a.m.d. În perioada Imperiului Austriac mai exact în anul 1718 băile s-au bucurat de o perioadă de modernitate. După anul 1736 s-au făcut lucrări de modernizare a căilor de acces și a băilor sub amprenta unui baroc austriac de la acea vreme. După mai bine de 200 de ani a fost deschisă posibilitatea pentru turiști să viziteze stațiunea și să se bucure de tratamentul balnear în condiții asemănătoare cu aceleași de care se bucura guvernatorul provinciei Marcus Aurelius Pius.

După ce trupele romane s-au retras în perioada împăratului Aurelian din pricina presiunilor popoarelor migratoare, băile au trecut printr-o degradare semnificativă luând în considerare perioada romană. În anul 1736 guvernatorul Banatului din timpul regelui Carol reușește să refacă băile și să reconfirme existența termelor lui Hercules.

De-a lungul timpului stațiunea a fost vizitată de mai multe personalități precum împăratul Iosif al II – lea, împărăteasa Carolina cu împăratul Francisc I, împărăteasa Elisabeta și împăratul Franz, împărăteasa Elisabeta ( a scris un jurnal despre Băile Herculane unde erau prezentate ca fiind distincte și încântătoare ).

Această existentă continuă a băilor se datorează eficacității miraculoase a izvoarelor termale care au fost mereu considerate un cadou din partea zeilor. Dotările de primă clasă, bogata diversificare și metodele de tratament moderne au conferit Băilor Herculane un grad foarte ridicat de atractivitate. Din stațiune se pot efectua și excursii la ruinele băilor romane, Grota cu Aburi, Peștera Hoților ș.a.m.d

Există și o legendă a locului conform căreia:

„ Hercules, eroul legendar în drumul său spre Caucaz, în căutarea lânei de aur, împreună cu argonauţii săi ar fi trecut prin zonă urcând  pe Dunăre în sus. Pe vremea aceea Dunărea avea un alt curs faţă de cel de astăzi, prin Iugoslavia, curgând în Adriatică.,Hercules şi argonauţii  ar fi ajuns la cataracta de pe Dunăre – Cazanele Dunării. Aici s-ar fi oprit pentru a încerca trecerea corăbiei deasupra cataractei. Până la găsirea unei modalităţi de a trece corabia deasupra cataractei, Hercules ar fi plecat pe Cerna în sus şi ar fi ajuns la Herculane unde s-a întâlnit cu Corcoaia, o batrână care locuia în zona  Platoului Coroninii.

Aceasta, väzându-l vlăguit, i-ar fi spus să intre in apa unui izvor ce se afla in vale să se mai înzdravenească, apoi a mai spus că si cei doi fi ai sai intrau in apa izvoarelor dupa ce terminau munca câmpului iar dupa baia in apa caldă erau mai vigurosi şi că localnicii când erau bolnavii sau aveau animale bolnave, rănite sau muşcate de şerpi veninoşi făceau baie in aceste izvoare, iar dupa ce ieşeau afara şi ei si animalele se vindecau complet..Batrâna i-a povestit lui Hercules despre un balaur care venea şi se scalda aici in valeşiar cind isi lua zborul de pe pamint scuturindu-si aripile stropi de apă cădeau de sus din cer ca o perdea de ploaie formând o cascadă in munte numită Cascada Vinturatoarea.

Reluându-şi drumul, Hercules ajunse într-un loc salbatic numit astăzi  Piatra Puşcata . Tot acolo s-a întâlnit cu un localnic, acesta aflând că este Hercules i-a cerut ajutorul pentru a omorâ un balaur care îsi avea vizuina lângă Izvoarele Cernei şi care le producea mari necazuri. Eroul  i-a ascultat rugămintea şi a pornit în căutarea balaurului, dar inainte de a parasi locul Hercules ca sa nu uite pe unde a venit a făcut un semn cu coada maciucii in peretele de stincă .

Hercules ajunse în sat care era fortificat şi bine apărat. Din discuţia avută cu căpetenia satului, aceasta i-a povestit de necazul lor şi anume că de fiecare dată când ieşeau din sat şi se duceau la munca câmpului balaurul venea şi îi omora, distrugându-le şi recoltele.
Pentru ca să nu mai aibă probleme cu balaurul ei trebuiau să dea în  mod  regulat câte o copilă din sat pe care o legau  de un stâlp, care se afla pe  buza unei prăpastii. Balaurul venea şi o lua astfel sătenii aveau linişte un timp.

Hercules se hotărăşte să omoare balaurul şi organizează o pânda folosind drept momeala o fata din sat. În momentul când  balaurul veni sa ia fata de pe stâlp, Hercules îi apăru în cale şi îi dădu o lovitură puternică cu măciuca, dar aceasta  sare din solzii balaurului în munte, retezând jumătate din vârful acestuia. (de aici vine numele de Muntele Retezat)  Apoi balaurul năucit de lovitura o luă pe Cerna în jos şi intră in Cheile Corcoaiei locul fiind strâmt balaurul rămase blocat,  dar Hercules ocoli muntele ieşindu-i în cale. Acolo in chei în locul  strimt Hercules se propti atit de tare să-i dea lovitura de graţie incit piciorul i-a intrat in stincă, urma fiind vizibilă şi azi.

Balaurul de durere si aproape pe moarte se zvircoli aşa de tare incât ” puteți citi întreaga legendă aici.

 

 

---