Pe Clisura Dunării într-o zonă de poveste este așezată comuna Sichevița, mai exact la trecerea dintre munții Almăjului și munții Locvei. Această veche așezare care datează încă din evul mediu are în total 19 sate. Din aceste locuri se spune că se trag toți românii de pe Clisura Dunării. Iar dacă urmăm cursul pârâului Sichevița care traversează valea cu același nume descoperim zece mori de apă. Acestea sunt amplasate fie direct pe apă, fie pe ierugă ( locul unde se strânge apa care trece pe roata morii ). Morile sunt construite din bârne de lemn unite cu ajutorul lutului, pe furci realizate din lemn cu picior din piatră, fiind acoperite în mare parte cu șindrilă.

Despre atracțiile turistice din Clisura Dunării se mai spune că sunt la fel de vechi ca cele din Rudăria și că în prezent indiferent de vechimea lor funcționează perfect. Cele zece mori sunt utilizate de localnici pentru a măcina fel și fel de semințe.

Fiecare moară de apă din Sichevița este un monument reprezentativ pentru arhitectura populară, dar de ce nu și un punct important pentru cei fascinați de agroturism. Inițial în această zonă erau peste 30 de mori însă de la un an la altul acestea au dispărut din pricina inundațiilor.

Astfel și după 650 de ani de existență satul bănățean de la Sichevița a rămas un loc cautat pentru tradițiile sale. Morile sunt amplasate pe o distanță ce se întinde pe zece kilometri și poate fi parcursă pe jos în aproximativ două ore, pornind de la Dunăre și mergând spre izvoarele din munți.

Un element unic din această zonă este construcția unei mori dotată cu două încăperi. Aceste mori sunt construite asemănător primelor menționate tot din barne de lemn unite cu lut și care au acoperișul de șindrilă. Langă piatra morii fixată direct pe axul ciuturei este vatra cu horn deschis, unde morarul putea să se încălzească noaptea la foc.

Despre morile de la Rudăria amintite anterior se spune că este „locul unde se macină timpul”. Acestea sunt amplasate pe malul râului Rudăria. În această zonă există mai multe mori de apă, mai exact 22 și sunt amplasate ici-colo de la stânga la dreapta, asemenea unor mărgele pe o salbă. Chiar dacă localitatea este atestată documentar în anul 1241 şi primele opt mori sunt atestate oficial în anul 1722, folosirea acestor mecanisme inovatoare pentru perioada respectivă a luat viață în zonă încă din secolele II-III.

Se știe că în anul 1874, erau 51 de mori funcţionale, însă la fel ca la primul caz inundațiile succesive au redus semnificativ numărul lor. Localnicii din Rudăria nu-şi mai amintesc de când îngrijesc la morile de apă, dar ştiu cu siguranță că acestea fac parte din viaţa lor. Aceștia pe lângă utilizarea inițială folosesc locul ca punct de întâlnire, de stat la taclale și de împărtăşit cele mai importante momente din viaţă. În această zonă numele morilor provin de la străbunicii celor din sat, dar și din imaginația locuitorilor: Moara Îndărătnica dintre Râuri, Moara Trăiloanea, Moara Firiz, Moara Roşoanea, Moara Prundulea, Moara Popeasca, Moara de la Tunel, Moara Maxinoanea ș.a.m.d.

---