După moartea tânărului, apropiaţii lui Rudolf Wittman au declarat că acesta a intrat în Legiunea Străină franceză la vârsta de 19 ani, „dar nu din dorinţa de a ţine o armă în mână”.

„Avea un respect deosebit pentru ce înseamnă armata, cu disciplina, onoarea, mândria care îi reprezintă pe militari. Rudolf era cu dreptatea, era un om pe care Pământul nu îl merita, cu un suflet foarte bun şi cu o voinţă tare ca diamantul. De aceea a ales Legiunea, iar când a început războiul a spus că nu poate sta deoparte. L-am întrebat de mai multe ori dacă e sigur că asta îşi doreşte, că vrea să îşi asume riscul de a fi în prima linie a frontului, iar el a fost convins că nu există alt drum decât acela de a face ceva pentru o ţară care suferă. Îşi planificase plecarea cu trenul, însă când i-am văzut hotărârea, am decis să îl duc cu maşina până la graniţa cu Ucraina. Măcar atât să pot face, să îl văd trecut cu bine graniţa. Ne-am luat rămas bun la Halmeu”, a declarat la acel moment, pentru Agerpres, Marcus Jivan, cel mai bun prieten din Arad al tânărului ucis.

Corpul neînsufleţit al arădeanului a fost repatriat după câteva zile de la deces, iar înmormântarea a avut loc în oraşul natal în 4 noiembrie.