De origine din America de Sud, unde era consumat de incaşi încă din anii 500 î.Hr., cartoful a fost adus în Europa în secolul al XVI-lea de conchistadori. Alimentului căruia i se spunea şi „pâinea săracului“ i-a trebuit sute de ani să devină atât de faimos.

Povestea cartofului începe prin decizia unui negustor englez de a aduce cartoful pentru prima dată în Europa în anul 1565, dându-i numele său: Potaterly Hawkins. În Irlanda, cartoful s-a răspândit imediat, deoarece aproape jumătate din populaţie depindea de acest aliment ieftin.

În restul Europei, “mărul de pământ”, cum mai era numit cartoful, nu a prins chiar atât de bine. Ca şi roşiile, erau demonizaţi şi ridiculizaţi, multă vreme fiind folosiţi doar ca plante ornamentale, în grădini botanice.

Florile şi frunzele lor erau admirate, dar nimeni nu ştia ce rost avea acea plantă. În afara experimentelor botanice, biserica a desfiinţat cartoful deoarece creşte în pământ, iar acest fapt e un lucru rău. Astfel, cartoful a picat în categoria nefastă. Apoi, cartoful era mâncarea unui popor sălbatic, necreştin, fiind considerat de la bun început rău şi neacceptat. Biserica s-a opus cartofului multă vreme, chiar şi când învăţaţii au recunoscut că putea să hrănească oamenii şi să alunge foametea.

Unde a luat naștere primul cartof prăjit?

Potrivit istoricilor, Belgia este ţara de origine a cartofilor prăjiţi. Mai precis, Wallonia, regiunea franceză, cu peste 230 de ani vechime. Pe malurile râului Meuse, în iarna anului 1781, cartoful a avut parte de noroc. Populaţia de aici avea 2 opţiuni în ceea ce priveşte alimentaţia, respectiv peşte şi cartofi.

Dacă peştele se găsea din belşug pe timp de vară, iarna, când râul îngheţa, oamenii apelau la cartof, sau la “canada”, cum îl mai numeau (pentru că era adus tocmai din Canada). Astfel, pe timp de iarnă, ei obişnuiau să taie cartoful în felii subţiri şi să îl prăjească în ulei, ca înlocuitor al peştelui.

Parcursul cartofului pe meleagurile românești

Istoria cartofului în Principatele Române ca plantă cultivată începe, probabil, la începutul secolului al XIX-lea. Totuşi este posibil să fi fost cultivată mult mai devreme la scară mai mică prin grădini, cel puţin în Transilvania.

Cartoful a pătruns apoi în Moldova, în timpul domnitorului Scarlat Callimachi (1812-1819), adus din Transilvania. Informaţia este confirmată de lucrarea diplomatului austriac Ştefan Raicevici care spune că un profesor francez deţinea, în 1812, terenuri în arendă în Moldova care erau cultivate cu cartofi. Mult mai târziu a fost cultivat în sudul României de astăzi.

Sursa www.csid.ro

---