Oxigenoterapia hiperbarică s-a dezvoltat ca o terapie adjuvantă, auxiliară, pentru toate afecțiunile în care scade saturația oxigenului în sânge.

Studii clinice efectuate in SUA, China, Rusia spun că pacienții Covid-19 care au insuficiență respiratorie după boală, pot fi tratați cu rezultate foarte bune prin oxigenoterapie, scrie RADOR.

Cazul decesului interpretului de muzică populară Petrică Mîțu Stoian a redeschis discuția despre acest tip de terapie, foarte popularizat pe rețelele de socializare.  A fost deschis dosar penal pentru ucidere din culpă în acest caz, iar discuțiile pe marginea acestuia continuă, alimentate de o serie de dezvăluiri care apar în presă.

Cazul lui Petrică Mîțu Stoian

Petrică Mîțu Stoian, unul dintre cei mai iubiţi artişti pe care i-a avut folclorul românesc, a murit la vârsta de 61 de ani. A început să se simtă rău la o clinica privată, unde mersese pentru a se recupera după infecţia COVID-19, printr-o terapie cu oxigen hiperbaric.

Potrivit surselor Observator, autopsia a arătat că plămânii artistului sângerau. Una dintre ipotezele luate în calcul este că terapia cu oxigen i-a fost fatală acestuia.

Cei de la clinică se apără: artistul a fost consultat înainte şi s-a simţit bine după tratament. Însă un alt pacient este acum la terapie intensivă în urma primei şedinţe în camera hiperbară, susțin aceleași surse.

Utilitatea oxigenoterapiei hiperbarice

Acest tip de terapie necesită spațiu special alocat, o tehnologie specială și personal specializat. Numărul centrelor de terapie hiperbarică în întreaga lume nu este foarte mare, scrie RADOR.

Oxigenoterapia hiperbarică se utilizează, printre altele, în tratamentul leziunilor tegumentare și cicatricilor suprainfectate, în tratarea piciorului diabetic, a intoxicației cu monoxid de carbon, a anemiei severe.

Pornind de la rezultatele promițătoare a numeroase studii privind eficientă terapiei alternative cu oxigen hiperbaric în tratamentul infecției COVID-19 în faza acută, oamenii de știință consideră că oxigenoterapia hiperbara poate fi o soluție eficientă și non-invazivă inclusiv pentru ameliorarea consecințelor bolii pe termen lung, scrie reginamaria.ro.

Medicul Ion Alexie: Sunt necesare analize riguroase

Medicul Ion Alexie, certificat în Statele Unite pentru terapia cu oxigen hiperbaric HBOT din 2016, explică modul în care un pacient trebuie evaluat înainte de a începe procedurile de tratare. Sunt necesare analize riguroase, astfel încât riscurile să fie reduse cât mai mult, scrie smartradio.ro.

„Medicii care fac terapia cu oxigen hiperbaric trebuie să evalueze pacientul înainte de începerea tratmentelor în camera hiprebară. Medicii trebuie să facă o anamneză completă, radiografie la plămâni, și să verifice lista de medicamente și trebuie să facă teste de laborator înaintea primului tratament hiperbaric.

Înainte și după fiecare tratament, medicii trebuie să se uite în urechile pacienților și să evalueze starea timpanelor, care se pot sparge din cauza barotraumei.

Înainte de fiecare tratament hiperbaric medicii trebuie să testeze glicemia pacienților. Dacă glicemia este scăzută sau la limita inferioară, pacientului i se dă suc de potocale sau ceva dulce să mănânce.

În timpul terapiilor cu oxigen hiperbaric, glicemia pacienților poate să scadă și din această cauză pacienții pot face crize de epilepsie, accidente vasculare cerebrale sau infarcte”, avertizează Ion Alexie.

Istoric

Prima cameră hiperbarică a fost construită în 1662 de către Nathaniel Henshaw, medic și cleric britanic – o cameră sigilată, denumită domicilium, în care se atingea presiunea dorită cu ajutorul unor burdufuri și supape. El a crezut că utilizarea presiunii ar putea ajuta în tratarea anumitor boli respiratorii, potrivit imuno-medica.ro.

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, tot mai mulți doctori au început să introducă în practica medicală aerul comprimat în vederea creșterii oxigenării la pacienți, astfel încât, în anul 1877, documentele arătau că camerele hiperbare erau utilizate pentru a trata o gamă largă de probleme de sănătate.

În anul 1861, neurologul american James Leonard Corning a construit prima cameră hiperbară utilizată în Statele Unite. A folosit dispozitivul pentru a trata muncitorii care lucrau la construirea tunelului Hudson din New York și care suferiseră de decompresie severă, ca urmare a săpăturilor efectuate sub nivelul mării.

Iar în 1917, inventatorii germani Heinrich și Bernhard Dräger au tratat, pentru prima oară, cu ajutorul oxigenului sub presiune, scafandrii cu decompresie. Începând cu anii 1940, tratamentul cu oxigen hiperbaric a devenit un tratament standard pentru scafandrii militari din Statele Unite. Scafandrii care ies la suprafață prea repede sunt expuși riscului apariției bolii de decompresie (DCS), denumită uneori „încovoiere” sau embolie gazoasă. Aceste fenomene sunt cunoscute sub denumirea boală de decompresie și ambele fac referire la probleme ce apar cu aerul din organism. Consecințele pot fi grave, iar HBOT este tratamentul primar pentru ambele afecțiuni.

Tot în prima jumătate a secolului XX, dr. Orville Cunningham, din statul Kansas, SUA, a HBOT pentru a trata pacienții cu forme grave de gripă, care nu răspundeau la niciun tratament. Însă, abia din anii 1950, terapia cu oxigen hiperbaric a început să fie utilizată la scară largă.

Astăzi, spitalele metropolitane din SUA și clinicile de tratament utilizează în mod curent terapia cu oxigen hiperbaric în tratamentul afecțiunilor degenerative și a celor care scad concentrația de oxigen din sânge. La ora actuală, FDA a aprobat utilizarea HBOT în cazul a 14 afecțiuni. Și, deși unii cercetători continuă să-i conteste eficacitatea, de zeci de ani doctorii din Europa, Rusia, Mexic, China și SUA au folosit HBOT pentru a trata cu succes o mare varietate de afecțiuni de sănătate grave.

---