Atunci când ne gândim la Primul Război Mondial avem în minte de cele mai multe ori imagini ale masacrului de nedescris din tranșee și de pe câmpurile de bătălie. În mare parte, această viziune asupra războiului este una corectă. Totuși, în seara de Crăciun a anului 1914 a existat un scurt episod care a făcut notă discordantă cu desfășurarea sângeroasă a războiului. Crăciunul din 1914 a fost un prim și ultim episod de umanitate și de speranță într-un conflict care s-ar fi dorit de scurtă durată.

Trebuie spus că un soi de fraternizare începuse încă de prin noiembrie, când vremea umedă și ploile abundente îi forțaseră pe soldații ambelor tabere să iasă afară din tranșeele inundate, stând efectiv față în față, în plină vedere, fără a trage însă unii asupra celorlalți. Ce a însemnat, însă această fraternizare de Crăciun pe anumite segmente ale Frontului de Vest? Soldați din tabere inamice, ieșind neînarmați din tranșee și stând de vorbă, la modul cel mai amical cu putință, cu soldații părții adverse. Cele mai cunoscute fraternizări au avut loc între soldații britanici, francezi și cei germani. În ultimă instanță, fraternizarea a făcut războiul mai suportabil, iar ofițerii îi aveau pe conștiință pe soldații morți sub comanda lor, de aceea au tolerat aceste manifestări, cu toate că aceasta a reprezentat o încălcare a codului militar.

Aproximativ 100 000 de trupe britanice și germane au fost implicate în armistițiul neoficial de pe Frontul de Vest. Germanii au pus lumânări pe tranșeele lor și un brad împodobit, continuând apoi sărbătoarea cu colinde de Crăciun. Britanicii le-au răspuns cu colindele lor tradiționale și le-au urat adversarilor „Crăciun fericit!”.

La scurt timp după aceea, trupele s-au deplasat în zona neutră și au facut schimb de cadouri: tutun, alimente, alcool și suveniruri, precum pălării. Mărturiile oculare ale soldaților sunt și ele impresionante. Astfel, căpitanul britanic, Albert Moren amintea că „a fost o noapte cu o lună frumoasă, gheață pe pământ, alb peste tot. La aproximativ 7 sau 8 seara era multă agitație în tranșeele germane și erau aceste lumini…nu știu ce erau. Ei au cantat <<Silent Night>>. Nu voi uita niciodată, a fost unul dintre cele mai importante momente din viața mea. M-am gândit…ce sunet frumos!”.

Caporalul John Ferguson își amintea la rândul lui că „am dat mâna, ne-am urat <<Crăciun Fericit!>> și am început să avem conversații de parcă ne știam de ani de zile…Ce priveliște! grupuri de germani și britanici întinși pe tot frontul. Din întuneric auzeam râsete și vedeam lumini. Un neamț i-a aprins țigara unui scoțian și invers, schimbând suveniruri”.

Armistițiul de Crăciun, în cadrul căruia trupele britanice, germane și franceze au lăsat armele deoparte și s-au bucurat de Sărbători a devenit simbolul păcii într-un război inutil în care și-au pierdut viața peste 18 milioane de oameni.

 

---