Am vorbit, zilele trecute, cu cineva care imi spunea: „dacă reușesc sa schimb destinul unui singur copil, daca am determinat un adult sa ajute pe altcineva din jurul său, atunci consider că mi-am făcut treaba. Schimbând în mai bine, fiecare, pătrățica în care trăim, sigur avem șanse să schimbăm în bine România„. Și vorbele astea, aparent mari și răsunătoare, erau spuse de cineva care exact asta făcea: își transformase meseria, dintr-o sursă de bani pentru propria existență, într-o sursă de bine pentru cei cu care venea în contact, alegînd doar să facă serios, profesionist și mai ales corect lucrurile pentru care pleaca în fiecare dimineață de acasă. Spectaculos era faptul că acest om – și mulți alții ca el – putea să fie orice: rotiță într-o coroporație, speranță politică sau fugar de un destin într-o țară care, aparent, oferă prea puțin.

Și de aici plecând, observi cum culorile cotidiene devin de o neplăcută stridență: am ales prea mult să facem parte dintre cei care demolează – mituri, proiecte, oameni. Am ales prea mult să vedem umbrele și nu contururile, să ignorăm pe cei care construiesc și să îi luminăm pe cei care distrug. Ne-am obișnuit deja să ne întrebăm ce scop ascuns îi mână pe cei care aleg să facă bine, fie sub forma unei participări sociale necondiționate, fie în formă antreprenorială, fie pentru dezvoltarea propriului sine. Pentru cei ce avem expunere în presă este cu atât mai ușor: urâtul vinde, ura face accesări, demonii captează atenția. Este mult mai ușor, pentru orice proiect jurnalistic să arate greșelile, mizeria și nămolulul în care se scaldă mare parte din societate și mult mai complicat să dezgropi și să separi din toate astea, lucrurile bune.
Probabil că din natura firii refuz să accept să fac parte dintr-o nație de pesimiști. Cei care mă cunosc știu accept faptul că poate exista un moment nepotrivit, o conjunctură improprie, dar că refuz abandonul și mai ales resemnarea în fața fatidicului „nu se poate„ până când nu ai încercat de mii de ori, până când nu obosești cu adevărat. Ca mine sunt mulți: de la cei cu care am plecat la drum în acest nou proiect, dar mai ales cei pe care îi veți regăsi în paginile Ediției de dimineață.
Ne propunem să arătăm că există si o altă față a știrilor de fiecare zi, nemarcata de palpitația breaking-news-ului sau de senzaționalul dezvăluirilor. Știrea bună de dimineață își propune să aducă în prim plan români care au ales drumul complicat al performanței, companii care dau siguranța lucrurilor corecte pentru cei din jur, instituții care funcționează. De multe ori vom descoperi că optismul social este creat de oameni ce nu s-au aflat până acum în atenția reflectoarelor, că legerea simplă de a trăi corect este de multe ori suficientă pentru ca lucrurile din jurul tău să arate mai bine.

Iar vestea bună este dată de faptul că binele nu poate fi niciodată un fake-news.