Trăim într-o eră a timpului insuficient care ne îndeamnă să renunțăm la cele mai importante activități pentru sănătatea noastră! Astfel, apare veșnica întrebare; „cum îmi pot face mai mult timp pentru mine?”.
Printre multiplele obiceiuri sănătoase, se numără și sportul, care, desigur lipsește cu desăvârșire din programul multora, motivul fiind întotdeauna lipsa timpului sau pur și simplu dezinteresul total față de această activitate.
Deoarece mulți nu înțeleg rolul sportului, am luat legătura cu Adrian Manole (antrenor fitness) pentru a dezbate subiectul la nivel profesionist și pentru a înțelege noțiunea mai bine.
Iată ce am aflat în urma interviului cu Adrian:
Bună Adrian! Știu că profesia ta de bază n-are nicio legătură cu domeniul sportiv, însă cu toate acestea deții o diplomă care atestă faptul că ești și antrenor de fitness, așadar, spune-mi ce anume te-a făcut în primul rând să te apuci de sport și apoi ce te-a determinat să faci performanță?
Adrian Manole: Bună! Da, momentan am două job-uri care n-au puncte comune, însă le fac pe ambele cu aceeași pasiune.
Povestea mea a început undeva la 7 ani, când eram fan Roger Federer și am format o pasiune pentru tenis, care, evident, s-a continuat cu practicarea acestui sport minunat. Ce să spun?! A fost o perioadă extraordinară, care m-a disciplinat și m-a ajutat să iubesc acest domeniu, dar care, din păcate s-a terminat din cauza insuficienței financiare, știi ca în tenis, la un moment dat trebuie să investești o suma colosală, de care dispun prea puțini jucători.
Așa că, perioada de după a fost una care prin diverse vicii dăunătoare corpului meu, m-a ajutat să adopt din nou calea mișcării și mai presus de asta să-mi obțin și o diplomă ca antrenor de fitness. Totul a pornit de la nevoia de a duce o viață sănătoasă și a avea un corp frumos, după care s-a continuat cu dorința de a-i ajuta și pe cei din jur.
Wow, într-adevăr experiența ta este destul de extinsă în aria sportului, experiență pentru care te felicit! Dar în continuare, aș vrea sa aflu, cum îți schimba viața această activitate, sau ți-o modifica în vreun fel?
Mulțumesc! De la această întrebare aș putea forma un monolog de câteva ore, dar o să fiu scurt și o să vorbesc la modul general. Categoric viața îți este schimbată, iar aici clar vom vorbi doar de schimbări pozitive pe orice plan. Începând de la faptul că prin sport ne modelăm frumos corpurile și până la faptul că din punct de vedere medical este vital, acesta devine un stil de viață prin care te autodepășești și te disciplinezi.
Adrian, există vreo vârstă maximă în sport? Putem spune vreodată că suntem prea bătrâni pentru asta?
Dacă nu ne referim la performanță, pot spune că nu există vârstă, în fața sportului, în general, cu toții suntem egali, dat fiind faptul că sunt oameni la 100 de ani care îl practică și o fac chiar foarte bine. Cred cu tărie că acesta este un secret al longevității.
Că tot a venit vorba de egalitate în fața acestui subiect, mulți te-ar contrazice, motivând că cea mai frecventă problemă a oamenilor este timpul. Așadar, tu ce părere ai? Ce antrenament ai recomanda pentru o viață agitată?
Sincer, pe mine m-ar ține departe doar o problemă medicală foarte gravă, în rest, sunt doar scuze. Auzi din ce în ce mai mulți că se folosesc de scuza asta, a devenit chiar un trend, dar de fapt în spate se află lene și dezinteres. Indiferent de program, dimineața te poți trezi mai devreme cu o jumătate de oră pentru mișcare, sau seara după ce ai terminat toată munca, la fel, îți poți acorda puțin timp, trebuie să existe doar voință și determinare și spun asta din proprie experiență. Dacă vrei să te plafonezi și să nu ceri de la tine ce-i mai bun, atunci da, nu ai timp!
În încheiere vreau să vorbim despre feedback-ul pe care îl primești de la cei care vin pentru prima dată în sala de antrenament?
Feedback-ul sună întotdeauna cam așa „mamă ce greu e”, iar de acolo începe lupta mea, ca antrenor, cu psihicul lor. E normal să te izbești de un zid al dificultății și să-ți dorești să renunți, însă aici intervin eu, practic asta este cea mai importată parte din job, să-i ambiționez. De cele mai multe ori îi scot din zona de confort și de acolo motivarea lor de a se autodepăși îmi ușurează munca. Dar în principiu începutul e mai dificil.
Comentariile sunt oprite pentru acest articol