La 26 aprilie 1986, adică în urmă cu 35 de ani, exploda reactorul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. Un accident, cel mai grav din istoria nucleară civilă, care venea în urma unei serii de erori umane.

La ora 01.23, reactorul numarul 4 al centralei sovietice din Cernobîl, nordul Ucrainei, a explodat în cursul unui test de securitate, provocând cea mai mare catastrofă nucleară civilă până la această dată.

Conducerea centralei a decis să profite de oprirea programată a reactorului pentru a face un test de securitate.

Inginerii sovietici doreau să simuleze o pană de curent pentru a arăta că energia rotativă a turbinelor ar fi putut susţine reactoarele până la declanşarea generatoarelor de curent electric. Ce a urmat a fost o fatală împletire de erori umane şi disfuncţionalităţi ale sistemelor de siguranţă, care au făcut ca la ora 1 şi 23 de minute reactorul 4 al centralei de la Cernobîl să explodeze.

Era 26 aprilie 1986, ora 01 şi 23 de minute şi 58 de secunde. Reactorul scapă de sub control şi se produce o explozie violentă. Acoperişul reactorului, greu de o mie de tone, este aruncat în aer. Învelişul de grafit ia foc şi 190 de tone de substanţe radioactive ajung la peste 1.000 de metri în atmosferă şi sunt purtate de curenţii de aer pe distanţe imense.

Puţini au fost cei care au ştiut ce s-a întâmplat atunci. Secretomania regimului sovietic a făcut ca pericolul imediat să nu fie cunoscut de populaţie.

Abia la 36 de ore de la dezastru încep evacuările în Pripiat, o localitate cu 50 de mii de locuitori, situată la un kilometru şi jumătate de centrală.

Nici până astăzi nu se ştie cu exactitate ce cantitate de materiale radioactive au fost degajate în atmosferă în urma teribilei explozii de la reactorul 4. Din datele prezentate de diverşi specialişti în energie nucleară rezultă că între 5 şi 95 la sută din combustibilul nuclear ar fi ajuns în aer, potrivit dw.com.

Autorităţile sovietice au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a ascunde de ochii publicului cauzele şi efectele accidentului de la Cernobîl. Nici măcar oamenilor care trăiau în imediata apropiere a centralei, ca cei din oraşul Pripiat, nu li s-a explicat ce s-a întâmplat în centrala nucleară.

Cernobîl a fost accidentul care, potrivit industriei nucleare, nu se va întâmpla niciodată.  Accidentul nuclear de la Fukushima ne reamintește că riscul unui alt Cernobîl există oriunde puterea nucleară este folosită.

• • Cantitatea de radiații eliberată este de cel puțin 100 de ori mai puternică decât cea eliberată de bombele atomice de la Nagasaki și Hiroshima.
  • Ploi radioactive au fost înregistrate până și în Irlanda. Ucraina, Belarus și Rusia au fost țările cele mai afectate, înregistrând 63% din cantitatea totală de radiații emisă la Cernobîl.
  • Pădurea din apropiere a fost numită „pădurea roșie” deoarece radiațiile i-au dat o nuanță puternic roșcată, lăsând doar moarte în urma lor.
  • Suedia a fost prima țară care a informat lumea întreagă despre dezastru în timp ce guvernul ucrainean a decis, la început, să țină secretă știrea despre explozie.

În dimineața zilei de 28 aprilie, muncitorii de la o centrală nuclear-electrică din Suedia aflată la distanță de peste 1.000 de kilometri de Cernobîl au dat alarma după ce aparatura de control a înregistrat valori peste limită ale nivelului radioactivității. În urma inspecției, autoritățile suedeze au realizat că sursa radiațiilor provenea din altă parte și au contactat URSS, cerând lămuriri. Inițial, autoritățile sovietice au negat că ar avea cunoștință despre un accident nuclear pe teritoriul URSS, apoi au fost forțați să recunoască, minimizând totuși amploarea incidentului.

Informațiile despre un accident la centrala nucleară de la Cernobîl s-au răspândit cu repeziciune, dar inegal, în presa vremii.

Comuniștii și preșul

În timp ce jumătate din continentul european trăia momente de îngrijorare, urmărind traseul norului radioactiv, cealaltă jumătate, din care făceau parte statele din blocul comunist, se pregătea pentru serbările și parada anuală de 1 Mai Muncitoresc. Orice subiect care vorbea despre altceva decât despre eficiența guvernării comuniste și despre măreția conducătorului suprem nu primea mai mult de câteva rânduri în presa vremii.

În această a doua categorie era și România, aflată la acel moment sub conducerea partidului comunist condus de Nicolae Ceaușescu. Presa românească deservea „partidul unic”, care, la rândul său, avea un parteneriat durabil cu guvernului sovietic. Astfel, orice informație care avea potențialul de a pune frații sovietici într-o lumină negativă era dată deoparte, chiar dacă informațiile aveau un important caracter public, scrie mindcraftstories.ro.

În timp ce în statele europene democrate curgeau valuri de cerneală pe această temă, imaginația și teama jurnaliștilor și a publicului deopotrivă fiind alimentate de secretomania menținută cu eforturi mari de guvernul sovietic, în presa comunistă de la noi accidentul de la Cernobîl nu a primit mai mult de câțiva quadranți (câteva rânduri).

30 aprilie – prima menționare

Prima menționare a unui accident la centrala nucleară de la Cernobîl apare în presa românească abia la data de 30 aprilie 1986, la patru zile de la incident. Știrea este îngropată în pagina șase a ziarului Scînteia – organul de presă al Partidului Comunist Român – sub un titlu steril și non-informativ: „Din partea Consiliului de Miniștri al URSS”.

Dacă trecem de titlu, știrea, care vine de la agenția sovietică de presă T.A.S.S. prin Agerpres, conține destul de multe informații, deși este succintă. Tonul neutru, neafectat, e menit să minimizeze gravitatea informațiilor prezentate.

„Agenția sovietică T.A.S.S. transmite: La Centrala atomoelectrică de la Cernobîl, situată la 130 de kilometri nord de Kiev, s-a produs o avarie. La fața locului își desfășoară activitatea o comisie guvernamentală, condusă de vicepreședintele Consiliului de miniștri al U.R.S.S., Boris Scerbin. Din comisie fac parte conducători de ministere și departamente, oameni de știință și specialiști. Potrivit datelor preliminare, avaria s-a produs într-una din clădirile celui de-al 4-lea bloc energetic și a provocat distrugerea unei părți a clădirii reactorului, deteriorarea lui și o anumită scurgere de substanțe radioactive. Celelalte 3 blocuri energetice au fost oprite nefiind afectate și se află în rezervă. În timpul avariei au încetat din viață 2 persoane. Au fost întreprinse măsuri urgente de lichidare a consecințelor avariei. În prezent, situația radiațiilor de la centrala atomoelectrică și din zona înconjurătoare s-a stabilizat: celor afectați li se acordă asistența medicală necesară. Locuitorii din complexul centralei atomoelectrice și din 3 localități învecinate au fost evacuați. Situația radiațiilor este supravegheată continuu la centrala atomoelectrică de la Cernobîl și în zona învecinată.”

Aceeași știre este reprodusă identic și în ediția din aceeași zi a ziarului „Scînteia Tineretului” – tot la pagina 6 și sub același titlu. Cele două ziare funcționau în paralel, cu diferențe minime, deservind publicuri diferite. În timp ce „Scînteia” era organul de presă al Partidului Comunist Român (PCR), „Scînteia Tineretului” deservea Uniunea Tineretului Comunist (UTC).

1 Mai Muncitoresc și primele rapoarte privind „calitatea mediului înconjurător”

Ziua următoare – 1 Mai – a fost marcată de celebrarea Zilei Muncii și Muncitorului, prilej important de festivități și manifestări propagandistice în perioada comunistă. Cu toate acestea, am fost scurte mențiuni ale accidentului de la Cernobîl în trei dintre cele cinci ziare cu regim cotidian ale epocii (Scînteia, Scînteia Tineretului și România Liberă).

Pe 1 Mai, cele trei cotidiene principale au publicat fiecare câte două știri scurte, aproape identice, în pagina de știri internaționale, în legătură cu avaria de la Cernobîl.

 

Prima știre este o urmare a informării din ziua precedentă, intitulată tot „Din partea Consiliului de Miniștri al U.R.S.S.”, cu subtitlul „În legătură cu avaria de la centrala atomoelectrică de la Cernobîl”.

Fiind o preluare Agerpres a unei comunicări venite de la agenția de presă a Uniunii Sovietice – T.A.S.S. –, informația este preluată și publicată identic în toate cele trei ziare.

A doua informare, în aceeași pagină, vine „De la comandamentul central de supraveghere și control al calității mediului înconjurător”. Se spunea că „stațiile și laboratoarele din rețeaua națională de control al radioactivității mediului înconjurător, care desfășoară o activitate permanentă de măsurare și supraveghere a nivelurilor radioactivității aerului, apei și solului din țara noastră nu au constatat nicio creștere a acestor niveluri, care se situează în limitele normale”.

3 mai – norul radioactiv și înființarea unei Comisii de Stat

Următoarea știre despre Cernobîl apare în presa românească abia la 3 mai (1 și 2 Mai au fost zile libere). Între timp, norul radioactiv care plutea amenințător deasupra Europei și-a schimbat direcția, ajungând deasupra României.

Acesta este motivul pentru care, la data de 3 mai, ziarele Informația Bucureștiului și Scînteia Tineretului publică un Comunicat despre accidentul de la Cernobîl chiar pe prima pagină.

„În ziua de 1 mai 1986, la Comitetul Central al Partidului Comunist Român, sub președinția tovarășului Nicolae Ceaușescu […] s-a analizat situația creată ca urmare a accidentului produs la Centrala atomoelectrică de la Cernobîl, din zona Kiev.

Comandamentul central de supraveghere și control al calității mediului înconjurător a raportat că din măsurătorile efectuate pe teritoriul țării noastre s-a constatat că, în noaptea de 30 aprilie spre 1 mai au apărut unele creșteri ale radioactivității în nord-estul țării.

Pentru coordonarea tuturor măsurilor necesare […] s-a instituit o comisie de partid și de stat condusă de tovarășa Elena Ceaușescu […]. Rețeaua națională de stații și laboratoare urmărește, în continuare, conform programului stabilit, radioactivitatea mediului înconjurător.”

Tot în ziua de 3 mai, în paginile cotidienelor apar două informări despre nivelul radiațiilor pe teritoriul țării noastre în zilele de 1 și 2 mai, din partea Comisiei de partid și de stat nou înființată, sub conducerea „tovarășei”.

De aici aflăm că „în noaptea de 1 spre 2 mai s-a înregistrat o creștere a radioactivității mult peste limitele normale, în special în județele Iași, Suceava, Mureș, Cluj și în Municipiul București”.

Avertizarea este însoțită de precauții pentru populație:

„Față de situația creată, se recomandă populației următoarele:

• Să folosească apa potabilă numai din rețeaua urbană, din puțurile de adâncime sau apă minerală;
• Să asigure spălarea riguroasă cu apă potabilă a legumelor și fructelor înainte de consum;
• Copiii să evite ieșirile îndelungate în spații deschise;
• Unitățile agricole și gospodăriile individuale să asigure adăparea animalelor din puțurile de adâncime și să protejeze prin acoperire fântânile și furajele.

Ministerul Sănătății a luat măsuri pentru administrarea, acolo unde este necesar, în scop profilactic, prin rețeaua sanitară, a iodurii de potasiu pentru populația până la 18 ani. […]”

Când a explodat, reactorul 4 a aruncat în aer 8 tone de deșeuri radioactive. 115 mii de oameni au fost evacuați din jurul centralei, iar peste 500 de mii de oameni au contribuit timp de peste 15 zile la gestionarea accidentului. Se știe de 31 de victime, 28 dintre care au fost „lichidatori”, primii care au intervenit la fața locului – însă nu se știe cât de mulți oameni au murit sau au avut probleme medicale în urma expunerii la radiație.

Norul de radiație s-a răspândit peste Europa. Accidentul de la Cernobîl a emanat de 400 de ori mai multe radiații toxice decât bomba de la Hiroshima. Teritoriul Belarusului a primit 60% din impactul inițial, iar deși Uniunea Sovietică a încercat să ascundă accidentul, autoritățiile suedeze au raportat nivelurile ridicate de radiație.

Inițial, s-a construit un sarcofag de beton pentru a închide reactorul – înăuntrul său rămân 200 de tone de combustibil radioactiv. Celelalte reactoare au rămas în funcțiune până în 2000.

Odată ce sarcofagul a început să se degradeze, comunitatea internațională a construit o structură de închidere pentru reactorul 4, care a fost pusă peste reactorul 4 în 2016.

Peste 2.500 de km pătrați de teritoriu au fost izolați în zona de excludere, pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei.

În discursul său săptămânal, preşedintele de atunci al Statelor Unite, Ronald Reagan, declara: „A avut loc un accident nuclear care a condus la contaminarea mai multor ţări cu material radioactiv şi acest lucru nu mai este o problemă internă a URSS. Sovieticii datorează omenirii o explicaţie”, potrivit bbc.co.uk.

La 14 mai, liderul sovietic Mihail Gorbaciov spunea însă: „Graţie măsurilor luate greul a trecut. Am reuşit să evităm cele mai grave consecinţe, dar nu ne putem culca pe lauri. Nivelul de radiaţii în incinta centralei şi în regiunea înconjurătoare rămâne la un nivel periculos. Am început dezactivarea reactorului.”

---