La salonul Bookfest recent încheiat, a fost lansat volumul „Două decenii de comunism în Iașul universitar. Presa studențească”, de Sorin Bocancea și Doru Tompea, apărut la editura Institutul European. Autorii sunt universitari ieșeni, amândoi membri marcanți ai valoroasei „boierimii culturale moldave”. Prof. univ. dr. Sorin Bocancea este rector al Universității „Petre Andrei” din Iași iar prof. univ. dr. Doru Tompea este președinte al Consiliului de Administrație al aceleiași prestigioase universități. Impunătorul volum „nu este doar un element de serie dintr-un amplu proiect de analiză a comunismului și a unei realități mult deformate de analizele maniheiste ale așa-zișilor anticomuniști… ”, cum spune prefațatorul lucrării, prof. univ. dr.  Vasile Sebastian Dîncu.

Creuzetul valorilor de la Iași

În presa studențească ieșeană dinainte de 1989 – „Opinia Studențească” (purtătoare de fanion, cea mai citată, atunci, de postul „Europa liberă”), „Dialog”, „Viața Politehnicii” – una dintre cele mai valoroase din țară, au publicat tineri studenți-intelectuali-ziariști care, după revoluție, au devenit personalități marcante ale vieții publice românești, cum ar fi Alina Mungiu Pippidi, Cristian Mungiu, Mihai Răzvan Ungureanu, Luca Pițu, Liviu Antonesei, George Pruteanu, Mihai Tatulici, Cornel Nistorescu, Dan Petrescu, Sorin Antohi, Alexandru Călinescu, Harry Tavitian, Alexandru Lăzescu și mulți, mulți alții. Trebuie să-i adăugăm aici pe „derbedeii subversivi”, în frunte cu Toni Grecu și extraordinarul grup „Divertis”!

Libertate în comunism

Dincolo de rigoarea științifică a lucrării – sute de ziariști-studenți au fost fișați după tipul articolelor publicate, dimensiunea lor, ideologice, nonideologice etc., volumul rămâne o adevărată istorie, care se citește cu sufletul la gură, a ceea ce a însemnat presa adevărată, culmea!, într-o perioadă cruntă pentru ceea ce numim astăzi libertatea cuvântului, de exprimare, dreptul la opinie etc. Paradoxal, reiese din lectura volumului că jurnaliștii-intelectuali-studenți din Iașul de până în 1989 erau mai liberi decât mulți dintre cei de azi! Și asta nu ține deloc de trecerea presei de pe hârtie pe online ci de inimă pentru meserie, cultură, credință!

Doru Tompea, cel căruia Sorin Bocancea i-a „detonat” un lung și extraordinar șir de amintiri-destăinuri-povestiri adevărate, a fost, o bună perioadă, președintele Consiliului Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști pe Centrul Universitar (CUASC pe CU) Iași. Oficial, să spunem, un mare șef peste studențimea ieșeană. Practic, omul care i-a ocrotit, cât i-a stat în putere, chiar cu mari riscuri proprii, pe toți „nebunii frumoși” ai capitalei Moldovei. „Paratrăsnetul” de care se toceau, mai greu, mai ușor, fulgerele marilor mahări comuniști – locali și de la centru, dar și ale securității. Are perfectă dreptate când spune, foarte condensat, despre ce a însemnat spiritul acelor vremuri și oameni: “Fiecare ediție a <<Opiniei Studențești>> era ca o mică revoluție; iar decembrie 1989 a fost momentul din care a devenit mai simplu să scriem liber, fiindcă aveam deja toate cuvintele pregătite. La <<Opinia studențească>> revoluția a început mai devreme, a fost mai mică, dar a fost adevărată!”

De altfel, cum spune Vasile Dâncu, profesorii Tompea și Bocancea, povestesc și o istorie pentru tinerii de astăzi: „Cred că cei doi profesori urmăresc prin demersul lor și o dimensiune educativă manifestată uneori în observații de nuanță, de citit printre rânduri, deoarece tinerii de astăzi nu au la dispoziție materiale despre istoria recentă (culmea este că perioada dintre 1945 și 1989 lipsește chiar din unele manuale și tratate de istorie), iar tânăra generație este afectată de trei maladii culturale în ceea ce privește trecutul comunist: nostalgie față de un comunism imaginar, respingere oarbă, necritică, dar mai ales sentimentul profund al necunoașterii, un fel de pată albă pe care nu au cu ce să o completeze în tabloul istoriei comunității lor sau chiar a familiilor lor. A realiza o serie de lucrări de istorie vie, în care datele seci sunt completate de povești biografice, credem că poate să sprijine la reconstituirea unei memorii sociale fără discontinuități și fără pete albe.”

Cu Eminescu contra lui Ceaușescu

Una dintre relatările lui Silviu Alupei, fost student tecemist la Iași și ziarist la „Opinia studențească”, este edificatoare pentru spiritul acelor vremuri: „În mai puțin de un an de zile, în 1985, am ajuns să contribui cu ale mele reportaje-anchetă la dosarul de presă al <<Opiniei studențești>> depus la concursul annual din cadrul FACS (Festivalul Artei și Creației Studențești). Așa am ajuns să fac parte din echipa redacțională premiată cu locul I pe țară în anul 1985, la secțiunea <<cea mai bună revistă studențească din UASCR>>. Cu o imensă bucurie în suflet, săptămâni în șir am distribuit revista în tot Iașul. Atunci, colegul ziarist George Lazăr a lansat în redacție o poreclă pentru mine – Freneticu’!!! Așa am rămas și astăzi, după 35 de ani de presă adevărată. Momentul a fost fantastic pentru tot staff-ul Centrului Universitar Iași. Patronul nostru politic, să zic așa, universitarul de mare ținută intelectuală Doru Tompea, era în al nouălea cer (…) În sufletul lui Doru Tompea ne <<ascundeam>> și noi, cei din presa studențească. Doar el știe prin ce a trecut ca să ne putem noi manifesta în presa studențească.”

Și peste toate mizeriile și nenorocirile care se întâmplau atunci, tinerii intelectuali ieșeni așezau hlamida apărătoare a lui Eminescu, cum zice Doru Tompea: „Eminescu era un fel de panaceu și o modalitate de legitimare a ideilor din textele apărute în reviste, pentru că opera lui putea fi adusă argument pentru o plajă largă de opinii.”

---