Îngrijorările tot mai mari cu privire la efectele potențial dăunătoare pe termen lung ale ooforectomiei (ovariectomie) bilaterale premenopauză (OBP) au determinat o scădere a numărului de femei care aleg să îndepărteze în mod proactiv ambele ovare ca măsură de precauție pentru a se proteja împotriva cancerului ovarian. 

Un nou studiu sugerează că ovariectomia bilaterală premenopauzală, cu sau fără histerectomie, poate cauza mai multe afecțiuni medicale cronice și declinul funcției fizice la sfârșitul vârstei mijlocii.

Rezultatele studiului au fost publicate online, cu titlul „Efectele pe termen lung ale ooforectomiei bilaterale premenopauzale cu sau fără histerectomie asupra îmbătrânirii fizice și afecțiunilor medicale cronice”, în Menopause, revista Societății americane pentru menopauză (The Menopause Society).

Histerectomia este a doua cea mai frecventă operație chirurgicală efectuată la femei, după nașterea prin cezariană.

Se estimează că 23% dintre femeile cu vârste cuprinse între 40 și 44 de ani și 45% dintre femeile cu vârste cuprinse între 45 și 59 de ani au fost supuse OBP în momentul histerectomiei pentru prevenirea cancerului ovarian ulterior.

Multe dintre aceste femei au fost considerate ca având un risc mediu de cancer ovarian.

Studiile recente privind potențialele efecte negative ale OBP sugerează că riscurile suplimentare pot să nu compenseze întotdeauna potențialele beneficii, în special în cazul femeilor cu un risc inițial mediu pentru cancer ovarian.

Ca urmare, ratele de OBP au început să scadă, în anumite zone geografice.

În plus față de funcția lor reproductivă, ovarele afectează, de asemenea, mai multe organe și sisteme din întregul corp.

Deoarece secretă hormoni atât înainte, cât și după menopauză, îndepărtarea ovarelor poate provoca o perturbare endocrină la nivelul mai multor țesuturi și organe, inclusiv creierul, mușchii, oasele, vasele de sânge, inima și tractul gastrointestinal.

Unele cercetări anterioare au sugerat, de asemenea, că ar putea exista o asociere cu bolile cardiovasculare, tulburările cognitive sau demența.

Cele mai multe dintre aceste studii au observat că riscul a fost mai mare în cazul femeilor care au fost supuse OBP înainte de vârsta de 46 de ani.

Totuși, aceste studii anterioare s-au bazat pe colectarea pasivă a rezultatelor, în principal prin abstractizarea fișelor medicale.

În acest nou studiu, care a implicat mai mult de 500 de femei, dintre care puțin peste jumătate au suferit OBP, evaluările în persoană au fost finalizate, în medie, la 22 de ani după OBP.

În comparație cu femeile care nu au avut OBP, cele care au suferit procedura la o vârstă mai mică de 46 de ani au prezentat un risc crescut de artrită, astm, apnee obstructivă în somn și fracturi osoase. De asemenea, acestea au parcurs o distanță mai scurtă în timpul unei plimbări de 6 minute.

Femeile cu antecedente de OBP între 46 și 49 de ani au avut un risc crescut de artrită și apnee obstructivă în somn.

Nu au fost identificate diferențe semnificative în ceea ce privește starea cognitivă între cele două grupuri de femei.

Cercetătorii recomandă efectuarea de studii longitudinale cu urmărire extinsă pentru a evalua dacă apar diferențe suplimentare în ceea ce privește funcția cognitivă și fizică la vârste mai înaintate.

 

---