Henry Kissinger (citiți câteva dintre ultimele sale analize politice: „Calitatea conducerii mondiale e în declin, iar civilizația în pericol”)

Henry Kissinger, figură marcantă a diplomaţiei americane, secretar de Stat sub preşedinţii Richard Nixon şi Gerald Ford, a încetat din viaţă la vârsta de 100 de ani, a anunţat organizaţia sa, într-un comunicat de presă.

Un jucător cheie în diplomaţia mondială în perioada Războiului Rece, Henry Kissinger „a murit la domiciliul său din Connecticut”, conform sursei citate.

Fără Kissinger, America a pierdut „una dintre cele mai ascultate voci ale sale în politica externă”, a reacţionat fostul preşedinte republican George W. Bush.

Figură controversată a politicii americane și globale, Kissinger s-a făcut remarcat prin fel și fel de analize politice, una dintre concluziile sale fiind pesimistă, dar realistă. Tocmai atunci când e cea mai mare nevoie, calitatea conducerii mondiale este în declin, credea Henry Kissinger.

Într-una dintre cărțile lui, Kissinger încheie cu o mărturisire ce nu poate decât să impresioneze pe cei care îl admiră sau dimpotrivă îl critică, pe omul de stat şi intelectualul care şi-a dedicat viaţa înţelegerii construcţiei universului internaţional, la a cărei realizare a şi participat, la un anumit moment istoric important. Cu modestia inteligentă a celui care a studiat în profunzime devenirea lumii internaţionale în istorie, în ciclurile sale de ordine şi dezordine, Kissinger spune că, „în tinereţea sa a fost destul de îndrăzneţ să se gândească la posibilitatea unei judecăţi asupra înţelegerii Istoriei” dar acum ştie că „acesta e o chestiune care trebuie descoperită şi nu declarată. E o problemă la care trebuie să încercăm să răspundem atâta cât putem de bine în recunoaşterea faptului că va rămâne deschisă dezbaterii; că fiecare generaţie va fi judecată prin prisma felului în care s-a făcut faţă la cele mai acute şi grave probleme ale condiţiei umane şi că deciziile pentru a răspunde acestor provocări trebuie luate de oamenii de stat înainte să fie posibilă cunoaşterea consecinţelor acestora”. E într-adevăr o afirmaţie puternică, care ne face să medităm şi mai mult la semnificaţiile curgerii timpului istoriei politice şi mai ales la responsabilitatea celor care ar trebui să imprime un anumit sens acestei deveniri, din perspectiva multiplelor forţe ce pot să se reflecte oricând în mod dramatic asupra condiţiei umane, asupra condiţiei statelor şi societăţilor. E vorba însă şi de recunoaşterea lucidă a limitelor noastre, fie intelectuale, fie practice, în descifrarea sensului istoriei ce trebuie asumată cu o oarecare umilinţă tocmai în scopul încercării de a crea ordine într-o lume incertă, complicată şi adesea imprevizibilă.

Fostul secretar de Stat american Henry Kissinger afirma că geopolitica necesită în prezent „flexibilitate nixoniană” pentru a dezamorsa conflictele dintre Statele Unite și China, precum și cele dintre Rusia și restul Europei.