Alcoolismul sau tulburarea consumului de alcool, așa cum este cunoscută în termeni medicali, reprezintă impulsul de a consuma alcool chiar și atunci când acesta poate cauza probleme de sănătate fizică sau mentală.

Tulburarea consumului de alcool este o afecțiune medicală, nu o alegere de stil de viață.

Acest lucru este diferit de consumul excesiv de alcool și nu ar trebui să fie folosit pentru a descrie o persoană care bea prea mult din proprie inițiativă.

„Cei mai mulți dintre pacienții pe care îi văd în spital cu boli hepatice legate de alcool au tulburare a consumului de alcool. Nu înțelegem pe deplin de ce unii oameni dezvoltă tulburarea consumului de alcool.

Este parțial genetică, dar și alți factori, cum ar fi sprijinul social și condițiile de sănătate mintală, joacă un rol”, explică Ashwin Dhanda, profesor asociat de hepatologie la Universitatea din Plymouth.

Oamenii nu se prezintă pentru a cere ajutor decât atunci când este prea târziu, iar daunele ireversibile sunt deja făcute – ceea ce se întâmplă la aproximativ jumătate dintre persoanele diagnosticate cu boli hepatice legate de alcool.

Mai grav, una din șase persoane diagnosticate târziu decedează la prima internare în spital și mai mult de o treime în decurs de un an de la diagnostic.

Înțelegerea diferitelor tipuri de stigmatizare a tulburării consumului de alcool este crucială, scrie The Conversation.

În primul rând, există stigmatizarea publică, în care stereotipurile negative duc la prejudecăți și la evitarea persoanelor cu această tulburare, adesea descrise ca fiind agresive sau fără speranță.

În al doilea rând, cadrele medicale pot contribui la stigmatizare prin faptul că nu reușesc să recunoască tulburarea consumului de alcool ca fiind o boală, considerând pacienții ca fiind mai degrabă o povară pentru resurse decât persoane care au nevoie de ajutor.

În al treilea rând, stigmatizarea structurală în cadrul sistemelor de sănătate, cum ar fi disponibilitatea limitată a programărilor, poate marginaliza și mai mult persoanele afectate.

---