21 iunie 2024, 6:52

33. Bună dimineața, libertate!

Bună dimineața, LIBERTATE! În fiecare zi mă bucur că te pot saluta. Și asta, pentru că acum 33 de ani te descopeream. Te visasem, te dorisem, îmi imaginam că nu te pot atinge decât dacă scap de România. Din România, țarcul pe care îl închisese regimul comunist și din care nu aveam voie să ieșim.

Bună dimineața, TINERE! Tu știi cum este să te trezești într-un țarc din care știi sigur că nu poți ieși decât dacă riști să îți pierzi viața? Nu știi, și e păcat că nimeni nu ți-a povestit despre asta. 33. Ani. Atâția au trecut de când țarcul a cedat și a căzut, sub presiunea oamenilor care au ieșit în stradă, să strige după LIBERTATE. I-au rupt gardurile. Dar înainte să le rupă, a fost nevoie să iasă din case și să strige. Vocile lor erau singurele lor arme. De cealaltă parte, niște oameni în uniforme și cu arme reale în mâini abia așteptau să tragă în ei, să le curme strigătele.

Alți oameni în uniforme au adus autocamioane militare, să pătrundă în mulțimi și să le zdrobească, să nu se mai audă atâta LIBERTATE!

Cineva gândise un plan care să îi facă să tacă pe vecie. Cineva, un român care se afla în fruntea unui mare grup de români, dăduse ordin ca oamenii în uniformă, tot români, să tragă în ceilalți români. Nu erau extratereștri. Nici armate invadatoare, străine. Erau români, care trăgeau în români. Sânge din sânge românesc. Frații, verii, cumnații, nepoții, prietenii celor care strigau LIBERTATE!

Bună dimineața, LIBERTATE! Mă bucur că te pot saluta. Habar nu ai cât de mult. Bună dimineața, tinere, care nu știi cât de mult contează LIBERTATEA. Bună dimineața, tinere, care îți imaginezi că, dacă te-ai născut în libertate, înseamnă că ea îți este garantată pe viață. Că e un bun dobândit prin naștere și care nu îți poate fi furat. Citește! Învață! Documentează-te! Și, dacă unii îți vor spune altceva, citește și mai mult, documentează-te și mai mult, află adevărul! Nu, libertatea nu este un dat. Libertatea se câștigă și, dacă e nevoie, pentru ea trebuie să lupți. Apoi toată viața ta trebuie să o păstrezi ca pe un dar prețios.

Bună dimineața, LIBEERTATE!

Acum 33 de ani niște oameni erau zdrobiți de autocamioane militare, pentru că strigau LIBERTATE! Acum 33 de ani, niște oameni erau împușcați și corpurile lor lipsite de viață erau furate și arse, iar cenușa le era aruncată în gura de canalizare. Ce poate fi mai inuman? Ce dovadă de monstruozitate mai poate exista? Români, pe români. Nu era invazie extraterestră, nici război, nici invazie străină. Români care au omorât români și pe urmă le-au ars cadavrele și le-au aruncat cenușa, să li se piardă urma pe vecie. Pentru că strigaseră LIBERTATE! Și asta era inacceptabil.

Acum 33 de ani a fost o baie de sânge în țarcul ridicat de comunism. Regimul lui Nicolae Ceaușescu se pregătea de moarte. Chinurile au fost de partea celor care îndrăzniseră să strige LIBERTATE! A picat un regim. Oare a picat și sistemul care a creat regimul? Eu nu pot spune DA cu inima deschisă. Pot însă să spun ”bună dimineața, libertate!” și să mă străduiesc să îmi asigur acest lux în fiecare zi, până când voi închide ochii definitiv.

Au trecut 33 de ani de atunci, iar Dosarul Revoluției nu este nici acum soluționat. Răniții și familiile celor dispăruți la Revoluție și-au pierdut orice speranță că vinovații vor mai fi trași la răspundere.

Parchetul General anunța, în august, că a refăcut rechizitoriul în Dosarul Revoluției și că i-a trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității pe fostul președinte Ion Iliescu, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu și fostul șef al Aviației Militare, Iosif Rus. Dar nici până acum nu a fost stabilit un termen de judecată.

Nu se vrea pedepsirea vinovaților, s-a convins Cristi Mircea Vasile, președintele Asociației Răniții Revoluției din Sibiu încă din ziua în care a fost chemat la audieri, la București, care a declarat pentru Europa FM:

„Nu se vrea, să știți, ne-au pus pe drumuri de atâtea ori, am primit citație. Vă dați seama, de la Sibiu, vii noaptea și când ajungi îți spune simplu: <<Vă mulțumim că ați făcut prezența, puteți merge acasă!>> Păi stai puțin, adică citația pentru ce ne-ai dat-o, numai să fim cu prezența? Deci nu se vrea, am văzut clar că nu se vrea, cred că se așteaptă să nu mai fie domnul Iliescu, care e bine mersi. Eu nu văd un sfârșit, o finalitate a Dosarului Revoluției și nu va fi, vă spun, eu am 61 de ani dar nu apuc să spună: <<Da, asta s-a făcut, asta s-a întâmplat, ăștia sunt vinovații.>>”

Domnul Vasile avea 27 de ani la Revoluție. Era marochiner la fabrica 13 decembrie din Sibiu. Pe 22 decembrie, a plecat împreună cu colegii spre centrul orașului, unde erau foarte mulți demonstranți:

„În 22 decembrie am fost împușcat în spate lângă coloană și în picioarele amândouă, la ora 3.15, știu precis pentru că nu mi-am pierdut cunoștința. Simți un fel de căldură, eu la picior când am vrut să pășesc atunci am observat că nu mai am control la picior, dar am fost conștient exact până la spital. 27 de ani (aveam), aveam 3 copii și vă spun sincer, n-am crezut că voi scăpa pentru că-mi curgea sânge de la picior ca la robinet.”

La audierile din Sibiu, s-a făcut însă reconstituire la fața locului și atunci a aflat și cine a tras:

„Eu știu cine m-a împușcat dar nu se vrea adevărul. Știu cine m-a împușcat și nu doar pe mine, știți când am aflat? Când am fost chemat la audieri, ne-am dus la fața locului și am reconstituit toate: unde ați fost voi, unde au fost ăia. Dacă vă spun că la ora actuală ei beneficiază de aceste drepturi, de cât e acea indemnizație… Domnul general Voinea, procurorul de atunci și domnul Joarză știu pentru că au avut rezoluția. Domnul general Voinea era în comisia de execuție a soților Ceaușescu, vă dați seama cum a putut să rămână în continuare să cerceteze Dosarul Revoluției, e strigător la cer.”

Potrivit procurorului general Gabriela Scutea, rechizitoriul refăcut de procurori are în centru acțiunile din perioada 22-30 decembrie, când s-a tras în continuare în populație, deși Nicolae Ceaușescu părăsise sediul Comitetului Central al PCR. Puterea fusese preluată atunci de Consiliul Frontului Salvării Naționale, condus de Ion Iliescu.

În decembrie 1989, au murit peste 1.000 de oameni și cel puțin 4.000 au fost răniți. Destine zdrobite de români, nu de extraterești, nu de o invazie străină.

Datoria noastră este să nu uităm niciodată că LIBERTATEA a fost câștigată, nu dobândită prin naștere. Bună dimineața, tinere! Prețuiește-o!

CITEȘTE ȘI:

SRI a desecretizat toate documentele cu privire la Revoluția din 1989


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol